Asmăţuiul este o plantă anuală din familia pătrunjelului, cu frunze fin aromate. Se cultivă pentru frunze. Conţinutul ridicat în uleiuri eterice imprimă o aromă specifică mâncărurilor. Conţine vitaminele B, C, săruri minerale şi uleiuri grase. Frunzele conţin ulei eteric 0,03 %, iar fructele 13 % uleiuri grase.
Ca plantă medicinală, asmăţuiul este folosit în tratarea unor afecţiuni. Principiile active din frunze şi fructe au proprietăţi antiinflamatoare, cicatrizante, tonice.
Planta atinge înălţimea de 40-50 cm, fiind puţin ramificată. Pe vreme secetoasă sau în locuri însorite formează repede tulpini florale care poartă inflorescențe cu flori mici, albe. Polenizarea este entomofilă. Fructele sunt alungite, ascuţite la capete şi puţin mai îngroşate la mijloc. Prezintă culoarea brună.
Cultivatorii apreciază asmăţuiul pentru că, nefiind pretenţios la lumină, valorifică spaţii umbrite unde alte plante nu se dezvoltă normal. Se poate semăna direct într-un sol afânat, bine drenat, din martie până în septembrie. Cantitatea de semințe necesară pentru un hectar este de circa 5,5-6 kg.
Culturile de vară, trebuie ferite de secetă, ca să nu înflorească prea repede, sărăcind recolta de frunze. În timpul perioadei de vegetaţie, cultura se întreţine prin lucrări de prăşit şi prin irigat.
Pentru că este rezistent la temperaturi scăzute, asmăţuiul se va dezvolta până aproape de primul îngheţ.
Recoltarea frunzelor poate să înceapă după şase săptămâni sau opt săptămâni de la semănat. Producţia de frunze şi lăstari verzi variază în funcţie de perioada în care se înfiinţează cultura. La o singură recoltare se realizează o producţie de circa 3 tone de frunze la hectar.
