Datorită caracterului rustic al plantelor de mur fără spini, acestea pot fi cultivate pe aproape orice tip de teren, chiar și în prezența calcarului. Însă speciile plantației cu mure de cultură, deși nu sunt deloc pretențioase, preferă tipurile de sol cu o umiditate constantă, fără acumulări de apă.
Cele mai bune rezultate se obțin pe solurile bine aerisite și drenate, bogate în humus și în materie organică (îngrășământ organic), cu o bună disponibilitate hidrică. Această caracteristică poate fi asigurată prin alimentarea naturală cu apa precipitațiilor sau prin sistemele de irigații.
În urmă experiențelor de la un an la altul, am ajuns la concluzia că solul trebuie să aibă un ph ușor acid, ph-ul optim fiind de circa 6,2-6,5. Dacă aciditatea este prea scăzută, puteți completa solul cu dolomită, compoziția obținută fiind cea favorabilă unor mure de cultură sănătoase.
Pentru a favoriza menținerea umidității din jurul rădăcinii, se recomandă acoperirea bazei plantelor cu rumeguș, scoarță de copac, talaș sau așchii. Totodată, operațiunea ajută la controlarea invaziei de buruieni, precum și la absorbția nutrienților din îngrăşământul mineral sau organic.
Arbuștii de mur fără ghimpi proaspăt plantați, sunt sensibili la plantele invazive și extinderea acestora le poate afecta dezvoltarea.
Pe plantație, pentru stoparea buruienilor și menținerea umezelii la rădăcină, se poate alege rumegușul. Înainte ca buruienile să reușească să crească, la baza fiecărei plante de mur, se toarnă circa o găleată de rumeguș, până ce se formează o moviliță. Această operațiunea ne scuteşte de plivirea periodică a tinerilor arbuști de mure fără țepi. În plus, se constată că rumegușul menține foarte bine umezeala, ferind plantele de deshidratarea din timpul perioadelor secetoase.
