Anul agricol 2025 a adus provocări pentru aproape toate ramurile sectorului — de la legumicultură și apicultură până la viticultură, cereale și procesarea produselor de origine animală. Ploile neregulate, seceta persistentă, costurile ridicate și piețele tot mai imprevizibile au pus presiune pe producători, care au intrat în acest sezon cu așteptări mari, dar au fost nevoiți să gestioneze pierderi, blocaje și decizii dificile. În ciuda unui context complicat, asociațiile de profil vorbesc despre adaptare, soluții și direcțiile pe care le consideră esențiale pentru 2026. Prezentăm, pe rând, vocea fiecărei asociații — cu bilanțul lor, dificultățile întâlnite și recomandările pentru un sector agricol care are nevoie de stabilitate și viziune.
Asociația Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”
În ultimii cinci ani, piața mondială a cerealelor a trecut printr-un ciclu complet de la stabilitate la șoc, apoi la corecție și stabilizare. Directorul Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”, Iurie Rija, arată că acest context global se reflectă direct în structura exporturilor Republicii Moldova și forțează o reașezare a strategiilor comerciale.
Potrivit datelor prezentate de Iurie Rija, grâul pentru panificație a înregistrat în ultimii cinci ani un minim de 187 USD/tonă și un maxim de 421 USD/tonă în vârful crizei din 2022, pentru ca în iunie 2025 să ajungă la 227 USD/tonă. Față de acum cinci ani, prețul este cu aproximativ 10% mai mare, dar cu circa 5% mai mic decât anul trecut, ceea ce confirmă intrarea într-o fază clară de corecție.
Grâul durum, folosit la producerea pastelor, a avut cea mai mare volatilitate: de la 158 USD/tonă la minim până la 681 USD/tonă în 2022, pentru ca în iunie 2025 să se stabilizeze la 321 USD/tonă. Pe termen lung, creșterea este modestă, de aproximativ 4%, iar față de anul precedent se observă o scădere de aproape 8%.
În același interval, orzul s-a dovedit cea mai stabilă cereală, cu un minim de 175 USD/tonă, un maxim de 395 USD/tonă și un nivel de 195 USD/tonă în iunie 2025. Creșterea față de acum cinci ani este de 11%, iar variația anuală este de doar +2%, ceea ce confirmă profilul său de cereală de nișă stabilă.
Porumbul este, în schimb, liderul clar al creșterii structurale globale: a oscilat între 158 USD/tonă și 334 USD/tonă, iar în prezent se află la 235 USD/tonă, cu un avans de 30% față de acum cinci ani și de 18% față de anul trecut.
„Evoluția cronologică arată o piață echilibrată până la începutul anului 2021, o explozie de prețuri în perioada 2021–2022 pe fondul crizei energetice, al blocajelor logistice și al războiului din Ucraina, urmată de o corecție amplă în 2023–2024 și o stabilizare pe platouri inferioare în 2025. Mesajul economic fundamental este că piața globală a ieșit definitiv din regimul de scumpiri extreme, că nu mai există un deficit global de cereale, dar că inflația costurilor s-a permanentizat, iar prețurile nu mai pot reveni la minimele din 2020. Dintre toate culturile, porumbul rămâne singura cu trend ascendent clar pe termen lung, în timp ce grâul este supus unei concurențe dure între marii exportatori, iar orzul rămâne o cereală de nișă stabilă”, a punctat Rija.
Orzul – cultura de stabilitate valorică
Contextul global se regăsește direct în cifrele Republicii Moldova. La orz, în perioada iulie–octombrie 2025 au fost exportate 109.690 tone, față de 101.459 tone în 2024 și 116.499 tone în 2023. Volumul se menține într-un coridor stabil de circa 110–115 mii tone, tipic ultimilor ani, însă cu un sezon de comercializare foarte scurt.
Structura geografică relevă o concentrare puternică în bazinul Mediteranei:
- Cipru – 50.161 tone la 3,61 lei/kg,
- Liban – 18.500 tone la 3,62 lei/kg,
- Italia – 8.399 tone la 3,17 lei/kg,
- Grecia – 6.353 tone la 3,44 lei/kg,
- Emiratele Arabe – 6.069 tone la 3,60 lei/kg,
- Israel – 5.941 tone la 3,40 lei/kg,
- Turcia – 5.288 tone la 3,37 lei/kg,
- România – 5.117 tone la 3,14 lei/kg,
- Ucraina – 3.862 tone la 3,08 lei/kg.
Peste 60% din exporturi sunt concentrate în Cipru și Liban, ceea ce evidențiază dependența de două piețe-cheie. Prețul mediu în octombrie 2025 a fost de 3,52 lei/kg, iar media perioadei iulie–octombrie de circa 3,50 lei/kg, comparativ cu aproximativ 3,00 lei/kg în 2024 și 2,75 lei/kg în 2023. Orzul a avut astfel cel mai bun sezon valoric din ultimii patru ani, deși cantitățile au rămas moderate. Stocurile au fost epuizate rapid, iar interesul cumpărătorilor s-a diminuat încă din octombrie, confirmând caracterul de cultură cu sezon scurt.
Grâul – volum mare, preț mic și probleme de calitate
La grâu, tabloul este mult mai complex. În perioada iulie–octombrie 2025, exporturile au totalizat 522.956 tone, față de 431.972 tone în 2024 și 585.335 tone în 2023. Creșterea față de anul trecut este de 21%, însă nivelul actual rămâne cu 11–37% sub anii de referință, în special sub recordul din 2021, când s-au exportat 833.156 tone. Prețul mediu de export în 2025 a fost de 3,53 lei/kg, sub nivelurile din 2024 (3,57 lei/kg), 2023 (3,63 lei/kg) și mult sub vârful din 2022 (5,58 lei/kg). Din acest motiv, anul 2025 se plasează la cel mai mic nivel de preț din ultimii cinci ani.
Valoric, exporturile de grâu au însumat circa 1,847 miliarde lei în 2025, comparativ cu 1,542 miliarde lei în 2024, 2,127 miliarde lei în 2023, 896 milioane lei în 2022 și 3,414 miliarde lei în 2021. Deși volumul a crescut, încasările rămân modeste din cauza prețurilor scăzute.
Structura piețelor s-a repoziționat clar spre sudul și vestul Europei:
- Italia – 216.843 tone (41% din total) la 3,57 lei/kg,
- România – 98.628 tone la 3,41 lei/kg,
- Grecia – 91.803 tone la 3,51 lei/kg,
- Liban – 32.741 tone la 4,08 lei/kg, cel mai mare preț mediu.
Potrivit lui Iurie Rija, factorul determinant al scăderii prețului îl reprezintă problemele de calitate, în special valorile slabe ale coeficientului W, care au generat refuzuri și reclasificări pe piețele externe. Pentru a menține rulajul, exportatorii au fost nevoiți să accepte discounturi comerciale semnificative.
Porumbul – trend global pozitiv, potențial intern limitat
La porumb, în perioada iulie–octombrie 2025, Republica Moldova a exportat 31.397 tone, față de 26.026 tone în 2024, ceea ce înseamnă o creștere anuală de 20,6%. Totuși, în comparație cu anii buni 2023 și 2022, când se exportau aproximativ 79.000 tone în aceeași perioadă, nivelul actual este cu peste 60% mai mic.
Valoarea exporturilor de porumb a fost de 132,53 milioane lei în 2025, față de 103,90 milioane lei în 2024, dar rămâne mult sub maximele din 2023, 2022 și 2021 (peste 270, 460 și respectiv 300 milioane lei). Prețul mediu a fost de 4,22 lei/kg, peste nivelurile din 2023 și 2024, însă sub cel excepțional din 2022, când depășea 5,8 lei/kg.
În octombrie 2025 s-a înregistrat o accelerare puternică: 9.410 tone exportate, față de doar 2.807 tone în octombrie 2024. Aproximativ 70% din aceste livrări au provenit din recolta nouă, restul de 30% din stocurile vechi. Prețul mediu a fost de 4,74 lei/kg, susținut inclusiv de exporturi de porumb premium pentru popcorn.
Principalele piețe au fost:
- Grecia – 9.495 tone la 3,91 lei/kg,
- Liban – 6.512 tone la 4,00 lei/kg,
- Turcia – 5.586 tone la 5,24 lei/kg (cel mai mare preț),
- România – 5.374 tone la 3,74 lei/kg,
- Cipru – 3.937 tone la 3,99 lei/kg.
România a coborât astfel pe locul patru, o schimbare importantă față de sezoanele precedente. Evoluția a fost susținută și de cursul USD/MDL, care a variat între 16,90–17,23 lei, cu o medie de circa 17,05 lei în perioada analizată.
„Corelarea directă dintre piața globală și Moldova arată o aliniere aproape perfectă la orz, unde creșterea globală moderată s-a transmis integral în prețurile interne, o transmitere completă a presiunii externe la grâu, unde scăderea globală s-a reflectat direct în prețurile de export, și o susținere parțială din partea pieței mondiale la porumb, unde trendul global este pozitiv, dar capacitatea Moldovei este limitată de producțiile mai slabe și de competitivitatea logistică. În acest context, capitalul și logistica comercianților din Republica Moldova se mută treptat dinspre grâu către orz premium, porumb și floarea-soarelui.
În concluzie, în sezonul 2025–2026, Republica Moldova se află într-un proces discret de restructurare a hărții sale de export cerealier. Orzul a devenit cultura de stabilitate valorică, cu preț bun și cerere sigură în Mediterană, grâul rămâne cultura de volum, dar cu profitabilitate slabă și vulnerabilitate ridicată la calitatea tehnologică, iar porumbul, deși susținut de trendul global ascendent și de o ușoară revenire în 2025, rămâne limitat ca volum la doar aproximativ 40 la sută din anii buni. Piața globală dictează tot mai dur prețurile interne, iar Moldova nu mai poate compensa pierderile de preț prin creșteri rapide de volum, ceea ce face ca eficiența comercială, calitatea și accesul logistic să devină factorii decisivi ai competitivității”, a conchis expertul.
