Anul agricol 2025 a adus provocări pentru aproape toate ramurile sectorului — de la legumicultură și apicultură până la viticultură, cereale și procesarea produselor de origine animală. Ploile neregulate, seceta persistentă, costurile ridicate și piețele tot mai imprevizibile au pus presiune pe producători, care au intrat în acest sezon cu așteptări mari, dar au fost nevoiți să gestioneze pierderi, blocaje și decizii dificile. În ciuda unui context complicat, asociațiile de profil vorbesc despre adaptare, soluții și direcțiile pe care le consideră esențiale pentru 2026. Prezentăm, pe rând, vocea fiecărei asociații — cu bilanțul lor, dificultățile întâlnite și recomandările pentru un sector agricol care are nevoie de stabilitate și viziune.
Asociația Moldova Fruct
Sectorul pomicol din Republica Moldova traversează o perioadă în care provocările structurale se suprapun peste efectele tot mai severe ale schimbărilor climatice. Directorul Asociației „Moldova Fruct”, Iurie Fală, explică faptul că vulnerabilitatea în fața fenomenelor meteo extreme devine un element central al dialogului despre viitorul ramurii. Potrivit lui, anul agricol a început cu două valuri de înghețuri timpurii, un episod care arată în mod clar cât de expus este sectorul. Fală subliniază că nu există suficiente mecanisme pentru protejarea livezilor în fața riscurilor climatice, în timp ce „schimbările climatice au devenit o nouă normalitate”.
El atrage atenția că infrastructura de producție rămâne una nepregătită pentru noile realități: livezile nu sunt dotate cu sisteme anti-grindină, anti-ploaie, anti-îngheț sau alte soluții moderne de protecție. Totodată, apar noi boli și dăunători, care se dezvoltă mai rapid în contextul schimbărilor climatice, iar sectorul nu dispune încă de capacități suficiente pentru a le contracara: „Aceste deficiențe duc inevitabil la oscilații în producția globală, cu efect direct asupra calității și cantității de fructe obținute”, afirmă directorul.
O altă preocupare majoră este decalajul tot mai mare dintre ritmul de învechire a plantațiilor și ritmul proceselor de modernizare. Fală consideră că această diferență evidențiază lipsa unor politici publice eficiente, capabile să susțină investițiile, accesul la credite pe termen lung și dezvoltarea mijloacelor de producție.
Creșterea rapidă a costurilor de producere reprezintă, de asemenea, un obstacol. Energie, forță de muncă, servicii, logistică – toate se scumpesc într-un ritm mai alert decât prețurile de vânzare: „Chiar dacă prețurile de vânzare au crescut, aceste majorări nu acoperă diferențele de cost. Prețurile la mijloacele de producție cresc mult mai repede decât cele la vânzare, astfel că, în final, nu mai putem vorbi despre profit,” explică el.
În ceea ce privește exporturile, sectorul se confruntă cu probleme legate de infrastructura logistică și laboratoare. Fală menționează că laboratoarele locale nu sunt suficient de dotate pentru a acoperi toate cerințele și uneori este necesară apelarea la servicii din străinătate.Totodată, dificultățile la traversarea frontierelor, în special la granița cu România, duc la timp pierdut și costuri suplimentare. Cozile și capacitatea redusă de procesare afectează direct competitivitatea exportatorilor.
Directorul insistă asupra importanței cooperării între producători și exportatori. Deși piața a fost diversificată în ultimii ani, organizarea internă încă nu este suficient de eficientă pentru a valorifica pe deplin oportunitățile existente: „Trebuie să ne organizăm mai bine la planificarea și organizarea vânzărilor, la comunicarea dintre producători și exportatori. Loturile mai mari aduc prețuri mai bune — nu putem concura eficient când mergem pe piețe cu partide foarte mici,” afirmă el.
Perspective pozitive: piețe noi, imagine consolidată, deschidere spre UE
În ciuda dificultăților, sectorul pomicol rămâne atractiv pentru investiții, oferind stabilitate pe termen lung. Diversificarea piețelor, acordurile de liber schimb și orientarea crescândă spre standardele Uniunii Europene sunt tendințe care deschid noi oportunități.
Fală observă și o îmbunătățire semnificativă a imaginii fructelor moldovenești atât pe piețele interne, cât și pe cele internaționale. Tot mai mulți importatori cunosc deja gustul și calitatea produselor, ceea ce reprezintă un avantaj competitiv.
Planurile pe termen mediu sunt ambițioase. Asociația își propune modernizarea plantațiilor și înlocuirea a 20–25% dintre livezile îmbătrânite până în 2030, prin tehnologii superintensive care permit controlul factorilor de producție și oferă protecție împotriva înghețurilor, grindinei sau valurilor de căldură: „Vrem să creștem productivitatea cu cel puțin 30–35% și să majorăm recolta medie la hectar. Dacă reușim acest lucru, putem dubla volumele exportate și calitatea producției,” subliniază Fala, menționând că exporturile ar putea urca de la 280.000 de tone la 520.000–570.000 de tone, ceea ce ar însemna și dublarea încasărilor.
Modernizarea presupune tehnologii reziliente la schimbările climatice, digitalizare, agricultură de precizie, precum și implementarea schemelor de calitate cerute de piața europeană.
„Un sector pomicol modern generează costuri importante cu salariile — locuri de muncă stabile și bine remunerate. Oamenii rămân acasă, cumpără din magazinele locale, iar economia regiunii se pune în mișcare,” explică directorul.
El amintește și contribuția pomiculturii la decarbonizare, subliniind că plantațiile absorb mai mult carbon decât emit – un avantaj strategic pentru țară într-un context în care se discută tot mai mult despre taxele pe emisii.
Privind înainte, Fală insistă că modernizarea, replantarea și accesul la finanțare sunt condiții esențiale pentru dezvoltare. El remarcă faptul că mulți tineri sunt implicați în sector și au dorința și capacitatea de a investi:
„Aceasta este o bogăție pentru țară și pentru Guvern. Ei știu ce trebuie făcut și vor să muncească. Statul trebuie să-i ajute, să creeze condițiile necesare pentru dezvoltare,” afirmă el.
