Exporturile de ulei de floarea-soarelui din Republica Moldova în perioada iulie–octombrie 2025 indică o relansare fragilă a sectorului. Volumul livrărilor este mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut, dar rămâne insuficient pentru a vorbi de o revenire consolidată. Paralel cu avansul exporturilor materiei prime (doar în octombrie 2025- 120 mii tone de semințe), fabricile locale de ulei și-au reluat activitatea după o perioadă de stagnare pe parcursul sezonului anterior. Astfel, în octombrie 2025 s-au livrat 14 100 tone de ulei de floarea-soarelui, cel mai mare volum lunar din aprilie 2024.
„În sezonul curent, intervalul iulie–octombrie 2025, Moldova a exportat 18.520 de tone ulei de floarea- soarelui – o cantitate de aproape patru ori mai mare decât volumul realizat în perioada similară a anului trecut (4.796 de tone). Nu putem vorbi de o relansare puternică, întrucât ea rămâne încă mult sub nivelurile din 2022 și 2023: volumul din 2025 este cu aproximativ 74% mai mic față de cel din 2023 (când s-au exportat 70,3 mii tone) și cu 67% mai mic decât în 2022 (56,8 mii tone). Cu alte cuvinte, deși exporturile de ulei aproape s-au cvadruplat față de minimul atins anul trecut, ele reprezintă încă doar o fracțiune din valorile-record din anii precedenți”, a punctat expertul Iurie Rija.

Un factor-cheie care a facilitat revenirea procesării a fost creșterea prețului de export la ulei. În perioada iulie–octombrie 2025, prețul mediu de export al uleiului moldovenesc a ajuns la 21,5 lei/kg. Spre comaprație, în iulie- octombrie 2023 era de 15,6 lei/kg. Diferența dintre prețul de vânzare al uleiului și costul materiei prime a urcat la 11 lei/kg în lunile septembrie–octombrie 2025, în timp ce în 2024 era de circa 8,30 lei/kg, iar în 2023 coborâse până la doar 6,97 lei/kg. Din motivul respectiv, ultimii doi ani procesarea semințelor locale era nerentabilă. Deși diferența actuală între prețul materiei prime și prețul uleiului rămâne sub nivelul anului 2022, există o speranță ca în acest sezon, procesatorii de ulei să-și asigure o marjă de profit, după 2 sezoane de pierderi.

La Bălți, compania “Floarea Soarelui” SA – cel mai mare producător tradițional de ulei din Moldova – și-a reluat treptat producția de ulei de floarea-soarelui în luna octombrie, după ce în lunile de vară s-a concentrat pe procesarea rapiței. Uzina din Bălți, care a reușit să exporte în iulie-octombrie 2025- 11 561,9 tone, echivalentul a 62,4% din volumul total național. Pe locul al doilea se află SRL „Global Farming”, cu 2 900,1 tone (15,7%). Urmează „Danube Oil Company” SRL, cu 2 019,2 tone (10,9%).

Și piețele externe de desfacere pentru uleiul moldovenesc prezintă schimbări în 2025. În sezoanele precedente, România era de departe principala destinație, absorbind ponderea cea mai mare a exporturilor de ulei ale Moldovei – peste 90%. Situația s-a schimbat însă odată cu intrarea în scenă a recoltelor noi și cu eforturile de diversificare ale exportatorilor. Pe parcursul lunilor iulie–octombrie 2025 Portugalia a devenit cel mai mare importator de ulei moldovenesc, cu 6 200 tone achiziționate, urmată de Franța cu 5 900 tone. România a coborât pe a treia poziție, cu 5 431 tone importate în intervalul analizat.

Analiza balanței comerciale a uleiului de floarea-soarelui în intervalul iulie–octombrie 2025
Analiza balanței comerciale a uleiului de floarea-soarelui în intervalul iulie–octombrie 2025 vorbește atât despre redresarea parțială din 2025, cât și rămânerea sub potențial față de anii precedenți. În 2025, în primele patru luni ale sezonului, Republica Moldova a exportat 18 520 tone de ulei și a importat 4 364 tone, menținându-se așadar ca exportator net (cu un excedent de peste 14 mii tone). Totuși, dacă ne uităm comparativ, în 2022 exporturile în același interval atingeau 56 832 tone, iar în 2023 chiar 70 268 tone, în condițiile unor importuri modeste (1,5–2,2 mii tone). Volumele mari livrate reflectau un sector al uleiului aflat la apogeu, în care Moldova era un jucător important pe piața regională. Prin contrast, 2024 a fost un an de cotitură negativă: între iulie și octombrie 2024 exporturile s-au prăbușit la doar 4 796 tone, în timp ce importurile de ulei au urcat la 3 742 tone – o inversare negative față de situația din anii anteriori. Din perspectiva dată, 2025 marchează o recuperare: exporturile au crescut de aproape patru ori față de anul trecut și au recâștigat un avans asupra importurilor, însă valorile absolute rămân modeste în raport cu cele din 2022– 2023. Balanța comercială pozitivă din 2025 este un semn încurajator, dar industria mai are de recuperat până să atingă din nou contribuția la exporturi pe care o avea înainte de criză.

În prezent, marjele au redevenit favorabile procesării, dar provocarea achiziției materiei prime rămâne pe seama concurenței acerbe între traideri și procesatori.

Relansarea procesării uleiului de floarea-soarelui are implicații pozitive și la nivel macro-economic. Revenirea exporturilor de ulei contribuie la îmbunătățirea balanței de plăți externe a țării, aducând valută prin vânzarea unui produs cu valoare adăugată mai mare decât simpla materie primă. În anii 2022–2023 uleiul figura printre principalele produse agroalimentare de export ale Moldovei (cu încasări de 2,7 miliarde lei în 2023/2024 și peste 5 miliarde lei în 2021/2022. Prăbușirea volumelor în 2024/2025 a redus veniturile din export în sector (doar ~438 milioane lei în sezonul trecut). Creșterea volumelor din toamna 2025 majorează proporțional veniturile din export de ulei. Totodată, impactul pe piața internă începe să se resimtă printr-o mai bună aprovizionare cu ulei autohton.
În prima jumătate a anului 2025, Moldova ajunsese în situația neobișnuită de a importa aproape la paritate cu exporturile – 11,5 mii tone importate vs. 8,74 mii tone exportate în primele șase luni – ba chiar în trimestrul II 2025 importurile de ulei (5 229 tone) le-au depășit de peste trei ori pe cele exportate (1 555 tone). Reluarea producției interne a permis o mai bună aprovizionare a pieței locale, ce a condus la diminuarea importurilor de ulei. Astfel, în luna octombrie 2025, volumul importat a fost de 1 413 tone, în scădere cu 23% față de aceeași lună a anului precedent, când au fost importate 1 831 tone. Odată cu revitalizarea procesării, industria locală își recapătă treptat capacitatea de a acoperi atât cererea externă, cât și cea internă, diminuând dependența de ulei importat și contribuind la stabilizarea pieței naționale.