Grâul este considerat cultura agricolă cu cea mai mare suprafaţă cultivată pe plan mondial, dar și în Republica Moldova. Temperaturile negative care au fost înregistrate brusc în aceste zile și lipsa zăpezii sunt destul de nepotrivite pentru dezvoltarea culturii de grâu. Potrivit experților, nu temperaturile de minus 10 grade Celsius pe timp de noapte au cauzat stres pentru cultura de grâu, ci fluctuația temperaturii. Totuși Boris Boincean, doctor habilitat în științe agricole susține că starea culturilor este una favorabilă, în pofida scăderii precipitate a temperaturii.
Pericolul cel mai mare pentru plantele de grâu de toamnă nu-l prezintă de fapt temperaturile scăzute din timpul iernii, mai ales când solul este acoperit cu zăpadă, ci răcirea bruscă a vremii. Culturile agricole pot rezista mai bine riscurilor meteorologice dacă se adaptează treptat la scăderea temperaturilor și desigur dacă iarna este generoasă în zăpadă.
„Gerurile care vin treptat sunt mai puțin periculoase decât cele bruște. Ar fi fost ideal dacă deja am fi avut o plapumă de zăpadă, care ar fi atenuat stresul pentru grâu, căci oricum această scădere bruscă a temperaturii este stresantă pentru culturile agricole. Am avut și în alți ani astfel de fluctuații și parcă nu au fost probleme grave pentru culturile de toamnă. Dar mai bine este când răcirea vremii are loc gradual, însă „iarna încă nu este mâncată de lup”, așa că sperăm că vom avea nu doar temperaturi negative, dar și zăpadă și ulterior o recoltă bogată în noul an, 2026. A nins un pic, dar s-a topit imediat. Grâul de toamnă rezistă în perioada de iarnă la temperaturi scăzute de minus 16- 18 grade Celsius, iar soiurile mai rezistente, chiar la minus 20 de grade Celsius, la nivelul nodului de înfrățire. În zonele de cultură a grâului de toamnă sunt relativ rare cazurile când la nivelul nodului de înfrățire se înregistrează temperaturi atât de scăzute. Vom vedea ce surprize ne va aduce această iarnă, dar deocamdată nu este niciun pericol major pentru dezvoltarea culturii de grâu de toamnă”, a menționat Boris Boincean, doctor habilitat în științe agricole.
Rezistența la ger depinde și de însușirile genetice ale soiurilor de grâu, dar și de pregătirea plantelor pentru iernare, în dependență de data semănatului și încadrarea în perioada necesară pentru călirea culturii.
„Optim este ca până la sosirea iernii să fie asigurate 40–50 de zile, timp necesar pentru o bună înrădăcinare, înfrățire și călire a grâului de toamnă. Ce înseamnă de fapt călirea grâului, este procesul prin care plantele se pregătesc pentru a rezista la temperaturile scăzute din perioada rece a iernii. Procesul durează circa 40–50 de zile și are loc în două faze: faza de acumulare a zaharurilor – când plantele acumulează zaharoza, glucoza etc și care se parcurge în 15–20 de zile, la temperaturi pozitive, de 10–15 grade Celsius ziua și 0-6 grade Celsius noaptea. În acest interval se acumulează intens acid ascorbic, fosfor și potasiu și se intensifică activitatea unor compuși organici. După această fază, plantele pot rezista până la minus 12 grade Celsius. Faza de deshidratare a celulelor și concentrare a sucului celular, care durează 15–25 de zile în condițiile unor temperaturi sub 0 grade Celsius, determină plantele să elimine până la 50 % din apa liberă existentă în celule în spațiile intercelulare și se concentrează astfel sucul celular. Conținutul de glucide din nodul de înfrățire depășește 25 % și poate ajunge la 30 % din substanța uscată (s.u.), fiind influențat de mai mulți factori: condiția de climă, soiul, data semănatului etc. Plantele după această fază pot rezista la temperaturi de până la minus 15- 20 de grade Celsius la nivelul nodului de înfrățire. După călire, în ciclul de vegetație al grâului urmează perioada de repaus din iarnă sau vegetația ascunsă. Această perioadă a grâului de toamnă, se caracterizează prin faptul că toate procesele fiziologice se derulează foarte încet, dând senzația că planta nu vegetează. În realitate, are loc în continuare absorbția azotului și transformarea lui în produși necesari metabolismului plantei”, a explicat doctorul în științe agricole, Boris Boincean.
