Consumul de pește a crescut în ultimii ani, populația ar prefera speciile autohtone, însă numai 32% din peștele consumat în Republica Moldova provine din fermele piscicole autohtone, iar restul – din import. Statistic, Republica Moldova consumă anual 50 mii de tone, dintre care 36 mii de tone de pește este congelat și circa 14 mii de tone este viu. Fiecare locuitor ar mânca în medie câte 15,5 kg de pește și produse pescărești anual. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, pentru a reduce dependență de importul de pește și produse pescărești, autoritățile își propun să majoreze producția locală cu circa 50% până în anul 2030, obiectiv inclus în Programul Strategic al Sectorului de Acvacultură. Totuși există anumite probleme în sectorul piscicol din țară de mult timp, printre care și importul masiv din Ucraina, care pune o mare presiune asupra piscicultorilor. Am luat legătura cu Arcadie Guidea, directorul Asociației Naționale a Piscicultorilor din Republica Moldova, pentru a afla care este situația actuală din sectorul piscicol.
Arcadie Guidea ne-a povestit că pentru implementarea Programului Strategic al Sectorului de Acvacultură au fost stabilite investiții de peste 500 de milioane de lei, iar în următorii doi ani, cel puțin un sfert dintre bazinele piscicole aflate în stare degradată, ar urma să fie reabilitate. Însă în realitate, problemele vechi, existente de ani de zile, erodează dezvoltarea sectorului piscicol.
„Autoritățile promit că producția locală de pește va fi triplată până la sfârșitul anului 2028, pot să vă spun că de fapt să producem mai mult pește ca atare nu-i problemă, pentru că avem circa 4 mii de bazine acvatice, avem personal implicat, dispunem de toți factorii necesari. Ba mai mult, anterior în Republica Moldova producția era între 24 -36 tone, pe când acum este de 8-10 ori mai mică decât ar fi capacitatea normală. Sunt mai multe probleme care au apărut pe parcursul anilor, fără fonduri financiare, subvenții dirijate pentru investiții mari în acvacultură, fără susținere din partea statului nu vom reuși. Când am pornit niște discuții cu anumiți operatori financiari pentru a atrage fonduri dedezvoltare, ne-au explicat că această industrie nu ar „bancabilă”. Ca să înființezi o gospodărie piscicolă, ai nevoie de un bazin acvatic începând de la izvoare și terminând cu acele construcții hidrotehnice obligatorii, dar ca să înțelegeți, terenul nu ne aparține, nici bazinul de apă, nici construcțiile aferente, nici fâșiile de protecție, iar contractele, câteva la număr, oricând pot fi reziliate, dacă nu toate, este destul unul să se răzgândească și îți poate crea probleme suficiente. Primăria instituie taxe după bunul plac, chiar și așa, termenul contractului durează exact cât este mandatul primarului, în cel mai bun caz, 3-4 ani. Înainte și contractele erau pe termen mai lung, pe 50 de ani, mai sunt agenți economici cu contracte până în 2034-2035, în jur de 5-10%. În străinătate, toate bazinele sunt private sau dacă aparțin municipalității, contractele sunt pe minimum 30-50 de ani. Nu le scurtează termenul, dimpotrivă, le prelungesc, sunt companii care au tradiții de sute de ani, cu specii crescute la cel mai înalt randament. Am propus și noi să se permită privatizarea bazinelor, ar simplifica multe lucruri. Dar autoritățile refuză să schimbe ceva în acest sens și așa ne chinuim ani la rând”, a menționat Arcadie Guidea.
Seceta hidrologică din ultimii ani și irigarea necontrolată de către fermieri cu apa din bazinele în care se crește peștele, ar fi o altă problemă care le împiedică activitățile. Potrivit legii, agricultorii trebuie să consume din bazinele acvatice o anumită cantitate de apă, dar aceștia ca să nu piardă culturile agricole, nu prea țin cont de aceste prevederi legale.
„În urma secetei, când s-a permis irigarea, agricultorii nu s-au preocupat de soarta crescătorilor de pește, important să poată ei iriga terenurile lor. Așa au fost distruse câteva gospodării piscicole din Briceni, căci fermierii au pompat apa din iazuri pentru a iriga livezile. Piscicultorii de acolo aveau niște specii perpetuate încă din URSS, căci ei aveau materialul lor de prăsilă. Piscicultorii au rămas fără producție, fără marfă, fără apă, fără nimic, dar, în același timp, trebuie să achite unele plăți, pe care, practic, nu le mai pot suporta. Dar nu sunt doar aceia care au abandonat activitatea, mai sunt exemple de renunțare la afacerea cu acvacultură, din păcate. La sud, primăria i-a ridicat impozitele, a vândut cireada de vaci și de oi ca să achite taxele, dar a fost nevoit să rezilieze contractul pentru bazine și a plecat peste hotare. Sensul economic nu prea există, nimeni nu mai vrea să investească în ceva care nu-i aparține. Omul când știe că merită să dezvolte afacerea pentru că depinde de el, investește, de exemplu ca în Cehia și în Ungaria, care produc cantitativ mult pește anume datorită siguranței economice a piscicultorilor bazată pe proprietatea bazinelor acvatice. La noi ca să pornești o afacere cu peștele, trebuie să obții diferite certificări de la stat, cu taxe care încep de la 10 lei și pot ajunge chiar până la 30 mii de lei. Costul pentru a deschide o gospodărie piscicolă în Republica Moldova, poate ajunge până la 55 mii de lei. Trebuie să obții certificate de la ANSP care are propriul laborator, apoi de la Institutul de Zoologie, de la Agenția Mediului și așa statul scoate bani din agenții economici, care ulterior vor încerca să-și întoarcă banii investiți cât mai repede. Dacă a luat iazul în chirie, să presupunem cu suprafața de 15-20 ha, este o afacere de familie, venitul lor va fi de 1500-2000 de lei din vânzarea peștelui crescut la un ha de apă. Primăria a impus taxe de150 - 250 pe bunul imobil, dar alte primării au taxe de 2 mii sau chiar 15 mii de taxe. Piscicultorii se judecă, în loc să se ocupe de activitatea lor, pentru că taxele ajung mai mari decât veniturile obținute. Avem vreo 17 acvacultori care se judecă pe seama acestor taxe, în loc să se concentreze pe activitate și dezvoltarea producției de pește”, a povestit Arcadie Guidea.
Vînzările de pește produs în țară sunt sezoniere și se efectuează atât angro, cât și cu amănuntul. În Moldova nu există piețe specializate pentru comercializarea peștelui și produselor pescărești, ci secții specializate în cadrul pieților agricole. Există și magazine de pește și fructe de mare, unde de obicei se găsește peștele de import. Dar vânzarea peștelui constituie o sursă importantă de venituri pentru familii din spațiul rural.
„Suntem acuzați că nu afișăm în acte toate vânzările, nu este chiar așa, noi activăm transparent, declarăm puținele kilograme de pește vândute legal, dar cum rămâne cu braconajul intern pe Prut și pe Nistru, câte 6-8 tone de produse piscicole, vândute la negru. Peste drum de noi, marfa aceasta este vândută mai ieftin, pentru că peștele nu este crescut cu grijă și trudă, dar este furat din mediul ambiant, poate fi vândut mai ieftin, iar cumpărătorul preferă prețul mai mic. Abia ulterior cumpărătorii vin la noi, la cei care le dăm bon fiscal când peste drum, peștele mai ieftin se termină. Personal am avut 4 controale de la ANSA, iar când le-am spus că ar trebui să vină cu verificări și la vânzătorii tenebri, care vând peștele nestingherit, au spus că nu îi pot verifica pentru că nu sunt autorizați. Am rămas fără cuvinte, se vorbește că aceștia ar fi protejați de anumiți șefi sau funcționari, și din acest motiv, vând fără probleme toată marfa unde doresc. În plus, consumul de pește autohton este moderat și din motiv că generațiile tinere preferă să cumpere din magazine orice pește importat, gata pregătit de a fi preparat, nu prea vine să cumpere pește viu”, a menționat Arcadie Guidea.
„Din câte cunosc, ANSA planifică verificări și controale oficiale doar la autoritățile autorizate, iar pe ceilalți producători îi poate controla doar în baza sesizărilor. Ei nu există oficial, la fel ca la animale, nu-i crotaliul, nu-i animalul. Ca soluție ar fi ca producătorii de pește, atunci când observă o abatere din partea altor cetățeni, să scrie o sesizare la ANSA. Inspectorii ANSA nu cunosc unde și ce se vinde ilegal. Legea controalelor oficiale e strictă, inspectorul ANSA e limitat, procesul e îngreunat, inspectorul nu poate să efectueze un control inopinat fără a avea vreo sesizare. Am avut un caz când am mers în teritoriu împreună cu o echipă de la ANSA, am observat o încălcare, i-am atras atenția inspectorului și acesta mi-a explicat că nu poate face nimic la fața locului, până nu obține permisiunea superiorilor să aplice sancțiune. Trebuie să se înscrie în registrul controalelor oficiale, să revină la fața locului și abia ulterior să aplice o sancțiune pentru acțiunile ilegale constatate. Așa-i procedura, deocamdată”, a explicat Valentin Roșca, șeful Direcției Politici în Sectorul Zootehnic de la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.
Birocrația în sectorul piscicol nu presupune doar actele necesare pentru activitatea de creștere a producției, dar și numeroase interacțiuni cu instituțiile sanitar-veterinare pentru obținerea unor certificate obligatorii care confirmă calitatea peștelui.
„Eu am afacere și în România, unde toate actele de certificare le obțin online, pe propria răspundere. Doar dacă apare vreo cerere, o reclamație din partea consumatorilor, vin controale de la stat și activitatea poate fi sistată pe 2-3 ani în caz dacă sunt depistate anumite abateri. Nici un agent economic nu vrea să riște și respectă toate recomandările și regulile veterinar sanitare. La noi, ca să poți vinde proaspăt peștele, trebuie să ai autorizație sanitar – veterinară, neapărat trebuie să ai contract cu un medic veterinar și cu un contabil. Dar să vă povestesc, peștele este prins la ora 5:00 dimineață, dacă medicul veterinar începe programul la ora 8:00, deja se pierd ore prețioase, căci în decurs de o oră și jumătate, dacă nu este păstrat în condiții normale, peștele se alterează. În cazul în care piscicultorul locuiește aproape de biroul medicului sanitar, obține certificatul repede, dar nu toți au acest noroc. În general, e ciudată abordarea, cel care crește peștele în bazin, 3-4 ani la rând, observă imediat dacă peștele nu arată bine, spre deosebire de medicul veterinar care pur și simplu nu-și poate da seama ce se întâmplă în bazin și nici nu a văzut peștele respectiv. În România, țară membră UE, vânzarea peștelui este pe propria răspundere, pe bonul fiscal eliberat cumpărătorului scrie specia peștelui, cantitatea și suma, cu 2 ștampile, a firmei și una pentru calitatea peștelui, nu sunt obligați să angajeze medici veterinari la întreprinderile piscicole. La finalul anului, este clar ce cantitate ai vândut și câte impozite trebuie să achiți la stat. La noi, lucrurile sunt mult mai dificile, se pierde orice entuziasm de a activa în acest sector”, a subliniat Arcadie Guidea.
Ramura piscicolă are nevoie de susținerea statului, prin subvenții și programe de ajutor extinse, pentru a putea face față provocărilor economice și climatice.
„Europenii sunt uimiți de rezultatul Kazahtstanului, unde regimul fiscal e simplu, bazinele sunt pe un termen de 50-90 de ani cu permisiunea de a utiliza resursele acvatice. Au plan de populare a bazinelor, dorința lor e de a crește populația, ca să obțină producție mai mare, dar amprenta ecologică limitează această suprapopulare. Așa că există o limită la populare, pentru ca unele specii să nu dispară. Pe timp de 5 ani, nu achită TVA, au cota 0, în plus, sub garanția statului obțin finanțare cu 3%. Așa că efectele sunt pozitive, am discutat cu unul din acești agenți economici din Kazahstan și mi-a spus că exportă în UE câte 100-120 tone de pește săptămânal, deși suprafețele apelor utilizabile pentru acvacultură din Kazahstan sunt aproape identice cu ale noastre. La Iași, prețul crabului din Kazahstan e mai ieftin ca la ei. Statul le returnează o anumită sumă pentru export. Explicația succesului este simplă, statul a ales 20-25 agenți economici și a împărțit bazinele acvatice între aceștia. Și plata pentru arenda pe termen lung a fost achitată, și au împărțit conform localizării fiecărui agent economic ca să se poată dezvolta. La noi nu este subvenționat sectorul ca în UE, din păcate. În discuțiile cu autoritățile, am menționat să fie introduse modificări în programul strategic pentru ca să ne putem dezvolta și noi. Parcă suntem ascultați, însă nu prea se observă schimbări în bine, așteptăm să vedem Programul Strategic pentru Dezvoltarea Acvaculturii, care pe hârtie arată destul de bine. Au rămas puțin entuziaști care să mai dorească să înfrunte aceste impedimente existente, în plus, aș menționa că toată experiența adunată în timp, trebuie să o transferăm generației tinere, altfel se va pierde în câțiva ani”, a mai adăugat Arcadie Guidea, directorul Asociației Naționale a Piscicultorilor din Republica Moldova.
Secretarul de stat, Iurie Scripnic ne-a spus că parteneriatul guvernamental-industrial pentru dezvoltarea sectorului piscicol este foarte important și prin urmare, au fost organizate câteva consultări cu Asociația Națională a Crescătorilor și Fermierilor de Acvacultură.
„Programul Strategic pentru Dezvoltarea Acvaculturii pentru perioada anilor 2026–2030, presupune prioritar creșterea producției cu 35% până în 2027. Ne propunem să creștem cantitățile de pește, prin sistem intensiv, nu doar prin heleșteie. Au fost acordate subvenții pentru fermierii care au investit în infrastructura piscicolă. Subvențiile au acoperit până la 50% din costurile pentru utilaje tehnologice și materiale de construcție, cu un plafon maxim de 5 milioane de lei per beneficiar. Situația nu e chiar așa de proastă în sector, avem agenți economici care déjà cresc și exportă și caviar, și sturioni în UE. Bugetul de pornire pentru dezvoltarea sectorului pisciculturii este de 400 - 500 milioane de lei, dar nu este pe un an, ci pe următorii 3 ani până în 2028. Sursele vor proveni din parteneriate externe, am propus crearea unui Fond special pentru acvacultură, chiar dacă va fi în cadrul AIPA, va fi gestionat separat, anume pentru piscicultură. Referitor la contrabanda cu pește, autoritățile statului trebuie să-și facă treabă, vorbim de Poliția de frontieră, FISC-ul, pentru că problema respectivă nu ține de MAIA. Programul Strategic urmează să fie avizat, ulterior vom anunța când va fi gata de implementare. Noi încurajăm să existe mai multe Asociații în sector, le asigurăm cadrul legal, iar producătorii pot să se asocieze, fie pe specia de pește, fie pe procesul de procesare, rămâne la alegerea lor. Noi nu le putem dirija activitatea, cei din mediul de afaceri să se organizeze cum doresc, noi îi sprijinim cu cadrul legal. Am discutat cu ei pe parcursul anului trecut pentru a adapta strategia la nevoile reale ale industriei, vom avea și alte întrevederi și în acest an, lucrurile se mișcă, da, poate nu cu viteza pe care și-o doresc ei, dar lucrăm pentru ca să fie îmbunătățite condițiile de activitate și în sectorul piscicol”, a declarat Iurie Scripnic, Secretar de Stat, în cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.
