Sorgul reprezintă o cereală tot mai populară, cu foarte multe proprietăți nutritive și care ar putea înlocui furajele convenționale în următorii ani. Cu toate că este la fel de hrănitoare precum porumbul, sorgul este mult mai ieftin, iar o astfel de cultură este mult mai ușor de întreținut.
La nivelul statelor membre UE, culturile de sorg sunt din ce în ce mai des întâlnite, iar în anul 2018, suprafața de sorg din UE a crescut cu 6%, ajungând la 145. 640 de hectare.
Înființarea unei culturi de sorg nu este deloc complicată, însă pentru a avea succes, trebuie să ținem cont de anumite aspecte. Chiar dacă sorgul este o plantă rezistentă, procesul de însămânțare necesită o atenție sporită. Având în vedere că bobul de sorg este mic, cerințele sale de căldură sunt mai ridicate față de alte culturi de vară. De aceea, temperatura din momentul semănatului trebuie să fie de minimum 12°C, iar pregătirea patului germinativ trebuie realizată cu grijă, pentru a asigura o adâncime de semanat uniformă și un contact bun între bob și sol. Bobul trebuie plasat la 2-4 cm adâncime, de la bun început.
Epoca de semănat
Gradul de precocitate al hibrizilor trebuie ales în așa fel, încât cultura să poată atinge stadiul de înflorire în iulie, și stadiul de coacere, până în 15 octombrie. În general, perioada optimă pentru însămânțare este luna mai. În anumite regiuni, temperatura solului poate atinge 12°C, începând din a doua jumătate a lunii aprilie, permițând demararea lucrărilor de semănat. În regiunile cele mai calde, sorgul se poate semăna pănâ la sfarșitul lunii iunie, în culturi intercalate cu hibrizi timpurii.
Densitatea de semănat trebuie sa țină cont de două criterii
– hibrid: cu cât hibridul are un grad de precocitate mai mare, cu atât este mai mic numărul de boabe pe panicul. Totuși, numărul scăzut de boabe este contrabalansat perfect de densitatea de semănat mai mare, prin comparație cu hibrizii târzii;
– rezerva utilă din sol: în solurile uscate, o densitate de semănat prea mare favorizează formarea unui nivel de biomasă care accentuează concurența dintre plante și accelerează epuizarea rezervei de apă. În cazul în care este posibilă irigarea, sau dacă solul dispune de rezerve mari de apa, densitatea mai mare a semănatului permite obținerea unui nivel maxim al producției medii.
Tipul semănăturilor şi distanţele de semănat
Distanța dintre rânduri poate merge de la 30 la 80 cm, chiar dacă cea optimă este de 40-60 cm. Ideal vorbind, semănătoarea de precizie asigură cea mai bună calitate a însămânțării, dar semănatul poate fi realizat și cu o semănătoare pentru cereale (închizând 1 rând din 2).
În orice caz, trebuie ținut cont de nivelul pierderilor din perioada de încolțire. În condiții bune, pierderile sunt de 15-20 %, dar pot fi mai ridicate în cazul unor condiții de semănat nefavorabile (calitate necorespunzătoare a însămânțării, sol rece etc.).
