Salcâmul – motiv de dispută națională

Republica Moldova are o rată de împădurire printre cele mai scăzute din Europa. În țările Uniunii Europene, media este de 37,7%, în timp ce noi avem suprafețe forestiere pe numai 11 % din teritoriul național.

Directorul executiv al Asociației Naționale a Apicultorilor din Moldova (ANARM), Ion Maxim, a enunțat mai multe argumente care sunt în contradicție cu propunerea petiționarilor care solicită să fie cât mai puțin material săditor de salcâm, care crește repede și are lemn de esență tare. Totodată, salcâmul este valoros în apicultură datorită florilor bogate în nectar, susținând producția de miere și oferind o contribuție economică importantă. 

„Petiționarii propun să se opteze pe speciile autohtone, care sunt cele mai bine adaptate la schimbările climatice. Apare întrebarea la care specii indigene se referă cei care au semnat petiția?! Este menționată o pretinsă reglementare a Uniunii Europene, conform căreia acești semnatari s-au adunat să ne convingă cât de invaziv ar fi salcâmul. Dar dacă analizăm prezența salcâmilor în zonele prăpăstioase, atunci rolul unui salcâm într-o râpă este foarte mare, datorită acestor pomi care se prind repede, se opresc eroziunile solului. Și nu mai este o specie invazivă, cât se poate de vorbit pe aceată temă, ani de zile apare situația conflictuală dintre cei care susținem utilitatea salcâmului și cei care vor să își vândă puieții din pepinierele lor. Dar poate să ne gândim la binele național mai întâi de toate și apoi la afacerea care nu prea merge. În plus, o miere de salcâm obținută datorită acestui copac este foarte apreciată de consumatori. Economic vorbind, 85% din mierea produsă în Republica Moldova se exportă, cu alte cuvinte susținem economia țării, un mare ajutor fiind datorită anume acestui salcâm. Este absurd să se propună înlocuirea acestei specii melifere importante cu una care nu este clar ce beneficii ar avea în viitor”, a subliniat Ion Maxim.

Totodată, expertul și-a amintit că în 2019 a efectuat o vizită de lucru în Ungaria, unde pădurile de salcâmi sunt extrem de apreciate, iar susținerea apicultorilor este un pilon important în măsurile de protecție a mediului luate de Guvernul ungar.

„Vizita respectivă a fost organizată de Asociația Națională a Apicultorilor din Republica Moldova cu suportul Proiectului Agricultura Performantă în Moldova în 2019, când am participat într-un studiu desfășurat în Ungaria. A mers cu noi și Valentin Roșca de la Ministerul Agriculturii și domnul Valeriu Caisîn, fostul director de la „Moldsilva”, trebuia să meargă, dar din anumite motive, nu a reușit să ajungă. Din Ungaria am revenit cu ideea de a forma Centrele de instruire şi consultanţă pentru apicultori. Ambasadorul Oleg Țulea în Ungaria ne-a ajutat atunci, totul fiind la cel mai înalt nivel organizat, chiar îi mulțumesc pe ceastă cale încă o dată. Și iată atunci am aflat că ungurii au un program național de dezvoltare a speciei de salcâm. În Ungaria, 50% din toate pădurile aparțin statului, 25-30 % revin administrației publice locale, iar restul – ca proprietate privată. Dar ținând cont de așezarea geografică asemănătoare cu a noastră, cred că trebuie să urmăm strategiile lor. De fapt, formatorii prețului la miere sunt ungurii, noi urmăm cu produsele noastre apicole, până ungurii au rezerve de miere, noi așteptăm, deși nu avem cantități mari, oricum depindem de piața care o formează ungurii. Și aș mai vrea să adaug că salcâmii garantează un start foarte bun la albini, de la culesul de la salcâm, acestea se dezvoltă foarte bine. Consider că trebuie de mărit suprafețele de păduri, desigur este bine de diversificat speciile, cu tei, cu stejar, dar nu de înlocuit salcâmii. Și să se respecte tehnologia de sădire a copacilor, trebuie nu numai de sădit, dar și de îngrijit. Chiar dacă un salcâm este în vigoare numai 15-35 de ani comparativ cu un stejar 70-80 de ani, în al patrulea an de la plantare, de la salcâm beneficiem deja de roadă și ce miere se obține de la culesul de salcâm”, a menționat Ion Maxim.

Când l-am telefonat pe Valeriu Caisîn, fostul director de la Agenția „Moldsilva”, acesta ne-a recunoscut că se apucase de plantat câte specii, printre care și salcâm.

„Problema referitor la salcâm nu a apărut astăzi, ci există de ani de zile și nu este una tehnică, mai curând cineva a hotărât să devină vizibil în spațiul public și a adunat în jurul său mai multe organizații care, nu știu cât de mult pricep în acest domeniu. Este adevărat că salcâmul este o specie care nu suportă tratamente în crâng, nu poate fi regenerat din cioate, este o specie cu anumite probleme, dar numai invazivă nu este. O specie invazivă elimină pe altele și pune stapânire pe sol, dar salcâmul suferă de secetă alături de alte specii și într-adevăr nu este recomandat în zonele cu soluri carbonatice. Este cel mai potrivit de plantat în zona terenurilor degradate, unde stejarul nu ar putea supraviețui. De asemenea, este de subliniat importanța calității lemnului de salcâm și utilizării lui în contextul crizei energetice. În plus, salcâmul este o specie meliferă extrem de importantă, o pot confirma apicultorii noștri. Prin urmare, dacă se va considera că este o specie periculoasă, se poate propune un panel la care să participe speciliști și experți din domeniu, care pe durata unei luni se pot expune argumentat și astfel se vor obține concluzii utile pentru acțiunile de viitor. Noi înțelegem că există anumite interese, de exemplu îl cunosc bine pe Alexandru Sainsus, care este unul dintre semnatarii petiției cu pricina și el s-a expus că salcâmul nu ar fi o specie meliferă prețioasă, pentru că dumnealui propune o altă specie destul de exotică pe care o crește în pepiniera sa. Și atunci mă întreb, ce facem, gândim strategic pentru binele țării sau cum ne promovăm puieții din pepinieră ?! Nu am reușit să ajung în 2019 în deplasarea în Ungaria, dar știu că ungurii au programe de selecție a salcâmului cu perioada de înflorire mai îndelungată și o calitate mai bună a lemnului, deci se pare că au rezultate foarte bune. Dar mai sunt și alte țări din Uniunea Europeană, care au suprafețe de circa 400 mii hectare de pădure cu salcâm și nu își fac așa probleme. De ce să nu optăm pe experiențe verificate ani de zile și noi ?! Aș propune acestor petiționari să planteze pe o anumită suprafață speciile pe care ei le promovează și în decurs de câțiva ani, după ce vor observa beneficiile, să ne anunțe despre rezultatul obținut. Noi nu ne grăbim, între timp plantăm și noi pomii pe care îi considerăm potriviți pentru zona țării noastre”, a explicat Valeriu Caisîn.