Valorile care ghidează familia Boubătrân din Glodeni sunt bine definite: muncă, respect pentru pământ, învățare continuă și grija față de viitor. Tatăl și fiul lucrează împreună zi de zi, fiecare aducând în acest parteneriat experiența și cunoștințele acumulate de-a lungul anilor, dar și energia și ideile noi ale tinereții. Împreună, înțeleg că pământul este o resursă prețioasă ce trebuie gestionată cu responsabilitate, nu doar pentru ei, ci și pentru generațiile care vor urma. Își dedică zilnic energia și resursele pentru a îmbunătăți metodele de lucru, implementând tehnici și tehnologii moderne ce răspund cerințelor unei agriculturi sustenabile și eficiente. Însă, mai presus de toate, sunt ghidați de principiul învățării continue, considerând că adaptabilitatea și dobândirea de noi cunoștințe sunt fundamentale pentru succesul pe termen lung.
Veaceslav Boubătrân
Am început afacerea mea în agricultură fără mari așteptări. Atunci eram tânăr, plin de energie și ambiție. Familia mea a fost mereu punctul central al vieții mele și sursa mea de inspirație. Părinții mei, care au trecut prin grele încercări fiind deportați în Siberia, mi-au transmis valori precum munca, perseverența și respectul pentru pământ. Eu am crescut în Glodeni și am învățat acolo. Deși la început m-am gândit să urmez facultatea în Sankt Petersburg și să devin inginer silvicultor, viața a avut alte planuri pentru mine, iar într-un final am ales să mă îndrept spre domeniul agronomiei. După terminarea studiilor, am început să activez la Institutul Selecția din Bălți, o activitate care m-a fascinat profund prin rolul esențial al cercetării științifice în dezvoltarea și îmbunătățirea tehnologiilor agricole. Ulterior, în acele împrejurări, am decis să mă întorc în Glodeni și am activat în calitate de inspector semincer, având deja o bună cunoaștere a domeniului. În paralel, am încercat să înființez o fermă, dar am renunțat, pentru că mi-am dat seama că fără echipa de specialiști și lucrători proiectul nu putea avea succes. Acea perioadă mi-a arătat că, indiferent de ideile bune pe care le ai, resursele umane sunt fundamentale și, din păcate, acestea lipsesc în prezent.
În toate momentele importante, soția mea mi-a fost alături, susținându-mă atât în plan personal, cât și profesional. Împreună, ne-am dedicat creării unui mediu stabil și propice pentru familia noastră, în care agricultura să rămână o activitate de bază.
Întreprinderea noastră, SRL BOSVELIA, a fost fondată în aprilie 1999, prin intermediul Programului Pământ. Când am preluat gospodăria, situația era dezastruoasă. Aveam 800 de hectare, dintre care doar 40 erau semănate cu grâu, 100 de hectare erau arabile de cu toamnă, iar restul erau pârloagă. Aceasta a fost punctul de pornire. Gospodăria fusese cândva una etero-oleioasă, cu o fabrică de ulei. Din păcate, fabrica a fost distrusă. În prezent gestionăm 450 de hectare împreună cu fiul meu. Culturile de bază includ grâu, rapiță, orz, floarea-soarelui, porumb și soia. De asemenea, am înființat o livadă de 6 hectare cu cireșe (soiurile Kordia și Regina) și cais.
Planificarea strategică este esențială pentru a face agricultura profitabilă, inclusiv numărul partenerilor furnizori de tehnică agricolă, de inputuri sau chiar și cumpărătorii finali. În ceea ce privește tehnologia, colaborarea cu diverși furnizori ne permite să accesăm echipamente diverse și performante, adaptate nevoilor noastre specifice. Pe parcursul a 25 de ani de activitate am modernizat complet tehnica agricola pe care o deținem. Avem o combină din 2011 pe care am procurat-o nouă, două tractoare, dintre care unul este CASE, achiziționat de la compania Agroprofi și alte utilaje performante. Ne concentrăm pe utilaje care permit efectuarea lucrărilor dintr-o singură operațiune, economisind combustibil și timp.
La fel, în privința inputurilor, este esențial să lucrăm cu mai mulți furnizori de semințe, îngrășăminte și produse fitosanitare, pentru a asigura o gamă largă de opțiuni și o stabilitate în producție. Nu ne axăm pe recolte mari, deoarece acestea sunt costisitoare și presupun cheltuieli semnificative. Deși semințele sunt de bună calitate, ele nu sunt întotdeauna optim adaptate pentru condițiile țării noastre, iar în perioadele de secetă, costurile pot deveni enorm de mari.
Chiar dacă anul acesta a fost dificil, am obținut rezultate mulțumitoare: 3 tone de grâu, 3 de orz, 1,8 de floarea-soarelui și 2 tone de porumb la hectar. Soia a fost cea mai slabă cultură, cu doar 500 kg la hectar. Toată producția o realizăm pe piața internă, exportul nu este ușor din cauza costurilor și a cerințelor legate de cantități mari. Principiul nostru este de a colabora cu mai mulți parteneri cărora putem să le realizăm marfa.
Pe viitor, ne propunem să ne axăm pe livezi intensive, dar este esențial să avem mai mulți parteneri pentru vânzare, astfel încât să evităm să rămânem cu marfa pe piață. În lipsa pieței pentru produse proaspete, procesarea devine o altă direcție.
Cel mai dureros este că am pierdut oamenii. Am distrus industria și nu ne-am gândit la viitor. Astăzi vorbim despre siguranța alimentară, dar nu facem nimic concret pentru a o susține. Siguranța alimentară ar trebui să fie o prioritate, ceea ce implică producerea suficientă pentru necesarul intern și exportul de surplusul. Dar situația din prezent care este? Producția autohtonă este aproape inexistentă. Am devenit o țară consumatoare și producătoare de materie primă, fără plusvaloare. Și lipsa specialiștilor este o problemă acută. În agricultură, din câți agricultori sunt, doar aproximativ 10% sunt specialiști adevărați, majoritatea angajați de companiile furnizoare de inputuri.
Agricultura poate părea ușoară, dar nu este. Nu poți să-ți bați joc de pământ, pentru că într-o zi el nu te va mai recompensa. Pământul are un potențial imens, dar trebuie tratat cu respect și grijă. În prezent, nu se respectă legea asolamentului, iar ca urmare, am ajuns să practicăm monoculturi – floare, porumb și, în cel mai bun caz, grâu, pe multe suprafețe. Acest tip de practică afectează nu doar recoltele din anul respectiv, ci și calitatea solului pe termen lung. De fiecare dată, calitatea solului scade, chiar dacă avem acces la cele mai noi tehnologii. Acestea nu sunt suficiente dacă nu respectăm principiile fundamentale ale agriculturii, iar asolamentul incorect duce la degradarea solului.
Pământul este o proprietate valoroasă, dar nu este doar al nostru; este al celor care vor veni după noi, al viitoarelor generații din Republica Moldova. Avem un pământ care poate produce recolte deosebite, un pământ care nu se mai găsește în altă parte a lumii, iar acest lucru trebuie apreciat și protejat. Dacă am respecta asolamentul și am aplica practici sustenabile, am putea reduce efectele secetei și am păstra un sol sănătos pentru viitor. De asemenea, în sectorul zootehnic nu vorbim doar despre carne și lapte, ci și despre îngrășământul organic, pe care l-am uitat în ultima vreme, dar care este esențial pentru menținerea sănătății solului. Nu putem extrage doar din pământ, fără să-i dăm înapoi ceea ce are nevoie pentru a continua să producă. Fără analize și respect pentru pământ, degradarea este inevitabilă.
Noi ne adaptăm mereu pentru a rămâne profitabili. Sunt optimist în ceea ce privește viitorul agriculturii și consider că aceasta poate asigura un trai bun pentru toți cei care rămân în țară și muncesc cu seriozitate. Am dorit ca afacerea să rămână în familie, motiv pentru care l-am încurajat pe fiul meu să urmeze studiile înacest domeniu. Îi permit să facă propriile greșeli pentru a învăța și a evolua. Iar mândria de-al vedea muncind cot la cot cu mine este greu de redat în cuvinte.
Chiar dacă anii au fost grei, sunt recunoscător că am reușit să-mi cresc copiii acasă și să le ofer un viitor aici. Am făcut tot ce mi-a stat în putință să contribui la dezvoltarea agriculturii și a familiei mele.
Victor Boubătrân
La finalizarea studiilor la Facultatea de Agronomie din București, am avut o dorință clară: aceea de a înființa o livadă. Momentul a fost determinat nu doar de pasiunea pentru agricultură, ci și de un prag al maturității care m-a făcut să înțeleg că aceasta este ceea ce-mi place să fac. Decizia de a urma această profesie a fost influențată în mare parte de tata, care au fost un exemplu pentru mine. Pe măsură ce treceam prin anii de formare și lucram în agricultură, simțeam cum totul devenea parte din rutina zilnică – câmpurile, tractoarele, activitățile de pe teren – toate aceste lucruri îmi ofereau o satisfacție care se transforma treptat în plăcere.
Diferențele dintre agricultura din România și cea din alte țări sunt evidente. Experiența pe care am dobândit-o în timpul studiilor mi-a arătat cât de mult mai avem de evoluat noi. Deși am avut multe oportunități de a rămâne în străinătate, unde mi se ofereau joburi interesante, am ales să mă întorc acasă. Este adevărat că în străinătate condițiile sunt diferite și sunt mai multe resurse și oportunități, dar totuși, nimic nu se compară cu sentimentul de acasă.
În prezent, îmi dedic activitatea lucrând alături de tata la întreprindere, în calitate de agronom. Pe lângă aceasta, am afacerea mea care implică livezile. Avem 5 hectare de cireș și un hectar de cais, care au intrat anul trecut în rod. Este un proces de învățare continuă și o mare responsabilitate, dar și o sursă constantă de satisfacție, având în vedere rezultatele pe care le obținem.
În activitatea noastră, acordăm o atenție deosebită tuturor particularităților legate de digitalizare. De exemplu, efectuăm anual analize ale solului în livadă. Mai rar, dar am realizat aceste analize și în câmpurile cu cereale și oleaginoase. Ne dorim să implementăm tehnologii noi, inclusiv stații meteo, pentru a putea monitoriza mai eficient condițiile climatice și pentru a identifica eventuale riscuri, precum boli sau dăunători. Sunt curios să văd rezultate concrete de la cei care au achiziționat deja aceste echipamente și cum funcționează acestea în condițiile reale de teren. Sigur că nu putem aștepta o perfecțiune 100%, dar este o investiție care trebuie să își aducă rezultatele într-un timp rezonabil. Pe de altă parte, inovațiile sunt mereu interesante și aduc multe oportunități, însă cred că, din păcate, suntem oarecum în urmă față de alte țări în ceea ce privește implementarea lor. Tehnologia este adesea greu accesibilă din punct de vedere tehnic și financiar, ceea ce face procesul de adaptare mai dificil. Continuăm să experimentăm și să învățăm, iar obiectivul nostru este să ne extindem, în special în domeniul livezilor de sâmburoase.
De când am început să lucrez alături de tata, în 2018, am învățat multe despre agricultură și despre importanța muncii în echipă. Chiar dacă am avut experiențe în alte companii, am realizat că este mult mai plăcut să lucrezi pentru tine, decât pentru altcineva. În afaceri, de multe ori nu ești apreciat pentru ceea ce faci, ci doar pentru ceea ce poți produce. Acesta este un aspect firesc al muncii, dar eu îmi doresc să aduc plus valoare și să construim împreună cu tata un viitor mai bun.
Rețeta de succes în agricultură este, fără îndoială, să înveți continuu și să rămâi în pas cu tehnologia și tendințele din lume. Din păcate, în agricultura noastră încă nu se pune suficient accent pe știință și cunoștințe. Mulți gândesc cum se făcea pe vremuri și refuză să se dezvolte. În opinia mea, fermele din Moldova trebuie să rămână ferme de familie sau să fie organizate pe bază de holdinguri, iar fermierii mici, mijlocii și mari trebuie să își păstreze legătura cu familia, deoarece aceasta este structura care poate asigura sustenabilitatea afacerii pe termen lung. Desigur, lucrul în familie poate aduce și divergențe. Apar discuții și neînțelegeri, dar am învățat deja că este important să cedăm și să găsim soluții împreună. Deși suntem la vârste și etape diferite ale vieții, încercăm să ne împărțim atribuțiile astfel încât să nu ne afectăm unul pe celălalt. În acest mod, reușim să lucrăm eficient. Tot ce este nevoie este răbdare, perseverență și o pasiune puternică pentru ceea ce facem.
