Succesul în agricultură nu vine peste noapte și nici nu se măsoară doar în recolte bogate. Familia Mihov știe asta din propria experiență: au învățat să fie atenți la detalii, să-și organizeze munca și să se pregătească permanent pentru provocările terenului și cerințele pieței. De la îngrijirea viței-de-vie, a livezilor și a culturilor cerealiere, la ambalaje, târguri internaționale, exporturi și relația directă cu clienții, fiecare pas este calculat, dar și plin de energie și pasiune.
Piotr Mihov
Episodul 1. Rădăcini și familie
Satul meu natal a avut o istorie aparte. Pe vremuri a fost o colonie germană, iar după foametea din 1947, părinții mei s-au stabilit aici. Fratele meu mai mare a mers la agronomie, iar mama a avut mereu un cuvânt greu de spus în deciziile noastre. De fapt, mie îmi plăceau alte lucruri. Eram pasionat de geografie și istorie. Mă visam profesor, voiam să predau, să povestesc copiilor despre locuri și evenimente. Dar, în cele din urmă, am ascultat de părinți. Și acum, privind în urmă, cred că a fost cea mai bună alegere.
Am intrat pe atunci la Institutul Agricol „Mihail Frunze” din Chișinău, la Facultatea de Horticultură. Am ales specialitatea viticultură și pomicultură. La început am privit totul cu rezerve. Dar anii de studenție mi-au schimbat percepția. Am descoperit cât de vastă e lumea viței-de-vie, câte subtilități și câte provocări ascunde. Treptat, pasiunea pentru vița-de-vie m-a prins. Nu era doar o plantă, ci o adevărată cultură, o știință în sine. Și atunci am înțeles că drumul pe care m-au îndrumat părinții nu a fost o greșeală.
Episodul 2. Primii pași în carieră
După absolvire, m-am întors acasă. Am început să lucrez în gospodăria colectivă, unde am rămas timp de 15 ani. Eram agronom-șef și răspundeam de pepinieră și de tot ce ținea de plantațiile de viță-de-vie. Gospodăria în care lucram era una mare, bine organizată. Aveam 1.600 de hectare de viță-de-vie și chiar și o fabrică de procesare proprie. Era o responsabilitate uriașă pentru mine, dar în același timp o școală. Am învățat acolo cum să organizez oamenii, cum să gestionez suprafețe mari și cum să fac față problemelor de zi cu zi din câmp.
Totul s-a schimbat în 1999, când colhozurile s-au destrămat. Oamenii au primit pământ și parcele de viță-de-vie. A fost o perioadă grea, plină de incertitudini. Mulți nu știau ce să facă mai departe. Eu, împreună cu câțiva colegi, am decis să nu ne risipim forțele, ci să le unim. Așa a apărut gospodăria Terravitis. Numele spune totul: pământ și viță-de-vie. La început am avut doar 400 de hectare. Astăzi avem aproape 2.000, dintre care 140 sunt plantații multianuale, viță de vie, soiuri tehnice și de masă, cireșe, mere, pere. Cultura mare ocupă restul, circa 1.800 de hectare. Nu a fost simplu, dar fiecare an a însemnat o treaptă urcată.
Episodul 3. Provocările și consolidarea
Mulți fermieri mici nu au rezistat. Era greu să lucrezi pământul fără utilaje, fără sprijin, fără bani. Noi am reușit pentru că am avut experiență și pentru că am fost organizați. Am păstrat infrastructura colhozului – stația de utilaje, bazele – și am început să lucrăm și pentru alții. Le făceam stropirile, îi ajutam cu lucrările agricole. Într-un fel, am fost sprijin pentru comunitate. Dar timpul a trecut, populația a îmbătrânit, mulți au plecat. Viile au început să fie defrișate. Era dureros să vezi cum dispar plantații care cândva dădeau viață satului. Am încercat să diversificăm. Am avut și animale. Am început cu vaci – am ajuns până la 450 de capete. Produceam lapte, dar, când fabrica de lactate din Cahul a intrat în faliment, am rămas cu marfa nevândută. A trebuit să renunțăm.
Am avut și oi o perioadă. Dar am înțeles repede că forța noastră e alta. Acum avem foarte puține, o activitatea pentru noi mai mult. Ne-am concentrat din nou pe ceea ce știam cel mai bine și unde aveam tradiție – plantațiile multianuale, vița-de-vie și pomii fructiferi, dar și obținerea materialului semincer de cereale. Avem licență pentru semințele de grâu, orz și mazăre.
Episodul 4. Experimente și seminare
Visul meu a fost mereu mare: să avem o colecție de soiuri de viță-de-vie. Am studiat foarte mult și am fost realist, mai ales după prima excursie în Italia, unde am văzut unele vii impresionante. Ne-am entuziasmat, am început să investim atât bani, cât și experiență, în timp ce în țară practic nu exista nimic. Am experimentat mult în acești ani și am învățat din greșeli. Lucrăm diferit în funcție de cultură: în vie, în livezi de cireși sau peri, și diferențele între ce am început și ce am ajuns să facem astăzi sunt mari. Am plantat livezi superintensive, dar am și făcut greșeli, fiindcă nu exista un model de urmat.
Când am început, aveam doar șase soiuri de bază. Azi, colecțiile noastre adună peste o sută. Am testat soiuri din SUA, din Asia. Nu toate s-au adaptat – unele nu au rezistat la înghețuri, altele au fost prea sensibile la boli. A trebuit să fim atenți, să selectăm pas cu pas. Am păstrat doar ce s-a adaptat condițiilor noastre și ce are cerere pe piață. Nu e un drum ușor, dar fără experiment nu există progres.
Episodul 5. Investiții în cunoștințe
Soiul trebuie să fie comercial: să se păstreze bine, să fie transportabil și să reziste pe raft. Piața locală apreciază fructele proaspete, cumpărătorii aleg vizual și gustativ. În supermarketuri, fructele pot fi frumoase, dar nu întotdeauna gustoase. La degustări, prezentăm toate soiurile, explicând atât părțile pozitive, cât și cele negative, astfel încât oamenii să-și formeze propria opinie. Fiecare soi are secretele și modul lui de îngrijire, ceea ce implică multă muncă.
În Europa, trendul este pentru soiuri fără semințe, dar foarte puține rezistă la condițiile noastre. Avem câteva soiuri rezistente pe care le putem planta. Sunt și pasionați care dau ultimii bani pentru a vedea soiuri interesante. De exemplu, primii cinci butași Super Extra i-am cumpărat în 2006 cu 40–50 de euro fiecare. Când apare ceva nou și valoros, prezintă interes atât pentru selecționeri, cât și pentru viitorii cumpărători.
Per total, pe parcursul timpului, am lucrat cu aproximativ 190 de soiuri de struguri de masă. Este mai mult un hobby; nu aduce beneficii financiare directe, ci satisfacție personală. Nu exportăm toate soiurile. Vindem, de exemplu, în Polonia, în două rețele mari de supermarketuri. În Varșovia am descoperit parteneri cu care lucrăm de patru ani.
Avem și 80 de hectare de tehnice, cu soiuri diferite să le putem comercializa către fabrică. Dar uneori prețurile sunt monopoliste; dacă cineva oferă un preț mai bun, colaborăm.
Episodul 6. Munca alături de oameni
Activitatea noastră nu e doar o chestiune de cunoștințe agricole, ci și de a conlucra cu oamenii. Aici trebuie și psihologie și multă muncă. De peste douăzeci de ani organizăm excursii și diverse activități pentru angajați. Trimit câțiva oameni la sanatoriu iarna, în decembrie și ianuarie, ca să se odihnească. Avem 135 de angajați de bază, și pe lângă ei mai avem și zilieri, la cules.
Oamenii au de lucru tot anul. Poate decembrie și ianuarie sunt mai liniștiți pentru mecanizatori, dar îi implicăm în alte activități, cum ar fi lucrările la livezi sau instalarea sistemelor anti-îngheț. Motivarea înseamnă să le asiguri de lucru constant.
O zi de muncă pentru mine e foarte plină, cu activități diferite, pentru că lucrăm tot timpul. Când vezi tirurile încărcate și știi că munca ta ajunge pe mesele oamenilor din alte țări, simți o satisfacție uriașă. E o confirmare că nu am muncit în zadar, că investițiile, grijile, nopțile nedormite au avut rost.
Dumitru Mihov
Episodul 1. Primii pași în afacere
Încă de mic am fost atras de plante. Îmi doream să le cunosc, să le cercetez, iar visul meu era să lucrez în selecția plantelor. Fascinația aceasta a fost începutul drumului meu în agricultură, însă cu timpul am devenit mai pragmatic: am realizat că trebuie să ajut acasă, unde era nevoie, și m-am implicat în tot ceea ce înseamnă agricultură. La universitate am fost atras de culturile multianuale — mărul, părul, piersicul — dar ulterior am ajuns să îndrăgesc și vița-de-vie, în special soiurile de struguri de masă.
Am studiat horticultura, pe care am absolvit-o în 2003, apoi am urmat masteratul, iar din 2012 am început doctoratul. Perioada studiilor a fost interesantă și, în ciuda provocărilor, nu a fost foarte dificilă. Doctoratul m-a învățat să gândesc analitic și să iau decizii bazate pe știință, nu doar pe emoții, iar această abordare mi-a rămas esențială în toată activitatea mea profesională.
Imediat după studii m-am întors acasă și m-am implicat în activitatea agricolă a familiei. Am început la o brigadă școlară, lucrând pe un lot de hibridare la floarea-soarelui, eliminând impuritățile. Această experiență a fost intensă și formativă. Mai târziu am devenit agronom, apoi agronom-șef.
În familia noastră, responsabilitățile sunt împărțite: tata gestionează partea de business, eu mă ocup mai mult de cercetare și partea tehnică, în special viticultura. Totuși, fiecare decizie importantă o luăm împreună. Soția mea, Varvara, se ocupă de comunicarea cu partenerii externi, documentele și negocierile, fiind puntea noastră cu piața internațională.
Episodul 2: Cercetarea și provocările pieței
La fiecare cultură pe care o avem facem cercetări serioase, nu doar teoretice, ci pentru a găsi modele optime adaptate condițiilor noastre locale. În agricultură nu există șabloane universale, iar echilibrul între profit, protecția solului și fertilitatea lui este esențial.
Pe piața de export, lucrurile sunt și mai complexe. Cumpărătorii cer anumite soiuri, dar cel mai bun soi nu este neapărat cel mai aspectuos sau fără semințe, ci cel adaptat condițiilor locale. Ambalajul este important, dar produsul trebuie să fie primul criteriu. În plus, certificările GlobalGAP și GRASP sunt obligatorii pentru a putea livra pe piețele externe, garantând calitate, respect față de mediu și față de sănătatea muncitorilor.
Ne confruntăm cu provocări legate de soiuri apirene versus soiuri cu semințe, adaptarea la iernile dificile din Moldova și cerințele piețelor externe. De aceea cercetarea locală devine crucială: testăm soiuri rezistente la ger și promovăm, totodată, beneficiile soiurilor cu semințe. Colecția noastră include și soiuri experimentale, cultivate în cantități mici, pentru degustări și vizitatori. Curiozitatea este mare, chiar dacă nu toate soiurile au aspect comercial atractiv sau nu sunt potrivite pentru piață. Însă această varietate ne permite să inovăm și să testăm permanent ce funcționează cel mai bine în câmp și pe piața internațională.
Episodul 3: Cunoștințe și adaptarea continuă
Provocările sunt multiple. La cireș am fost afectați destul de tare de înghețurile din aprilie. Practic, am luat doar 30% din recolta obișnuită. Am încercat diverse măsuri și am observat că nu doar ghețul a influențat înflorirea, ci și perioada de înflorit și calitatea polinizării. În zonele unde am avut surse naturale de polinizatori – lângă păduri sau livezi – legarea fructelor a fost de 3-4 ori mai mare. În schimb, unde polinizatorii lipseau, recolta a scăzut drastic. Înghețurile ne-au afectat foarte mult. Am încercat să maximizăm producția pe soiurile timpurii, deoarece apa, cel mai limitativ factor în zona noastră, influențează puternic și cireșele, și toate culturile. Astfel, ne-am bazat pe rezerva de apă din iarnă și pe ploile din luna mai, pentru a ieși mai repede pe piață.
Crăparea boabelor a fost o altă provocare. La multe plantații, am aplicat pelicule anti-grindină – o investiție importantă. În zonele acoperite, recolta a fost foarte bună, toate fructele ajungând la export; acolo unde nu am reușit să acoperim, roada s-a pierdut complet.
La struguri, am aplicat lecțiile învățate în practică și din experiența internațională. Analizăm anual fertilitatea solului, structura și calitatea acestuia, și testăm efectele irigației. Facem probe cu și fără apă pentru a ști exact cum reacționează plantațiile. Sistemele intensive de creștere, precum pergola, permit recolte mai mari, dar lipsa apei ne limitează la 30-35 de tone pe hectar. În plantațiile mai tradiționale, fără irigare, recoltele sunt mai mici, de 15-20 de tone. În toate cazurile, avem grijă ca managementul apei să fie eficient și adaptat la condițiile climatice locale.
Pe partea de protecție, aplicăm sisteme anti-grindină și, pentru pere, folosim regulatori de creștere pentru a salva fructele afectate de îngheț. De exemplu, chiar dacă floarea a înghețat, organul feminin rezistă și se poate dezvolta fructul fără să dezvolte semințe. Aceasta ne permite să salvăm o parte din recoltă și să avem produse de calitate.
Episodul 4: Experiența internațională și marketingul
Participarea la congrese și expoziții este vitală. În Italia am învățat multe lucruri practice, nu doar despre aplicarea preparatelor, ci și despre agrotehnică, combaterea dăunătorilor și organizarea plantațiilor. Aceste cunoștințe ne permit să economisim tratamente și să obținem produse sănătoase.
Marketingul și promovarea online sunt la fel de importante. Prin site-ul nostru și platforma Moldova Fruct, am fost contactați de parteneri internaționali, inclusiv din Polonia, pentru pere. Prezența activă pe piață ne ajută să găsim cumpărători și să adaptăm oferta în funcție de cerințele pieței.
La mai multe ediții ale Festivalului Strugurelui, am obținut premiul pentru cel mai mare strugure. Nu a fost un scop intenționat – nu am mers acolo să câștigăm – ci rezultatul muncii noastre, al aplicării corecte a tehnologiilor și al grijii constante pentru calitatea soiurilor. În primii ani, am selectat pur și simplu cei mai mari struguri din plantație, iar această abordare simplă ne-a adus locul întâi. Experiența ne-a demonstrat că o tehnologie bine aplicată și atenția la detalii duc la rezultate consistente. Premiul a fost mai degrabă o consecință naturală a muncii bine făcute, decât un obiectiv în sine.
Episodul 5: Cooperarea și lecțiile pentru viitor
Un alt aspect esențial pe care l-am învățat este cooperarea. Chiar dacă există competiție, lucrul împreună cu alți producători sau parteneri de procesare ne permite să reducem vulnerabilitatea pe piață și să facem schimb de experiență tehnologică. Fiecare testează altceva, iar împreună putem să nu ne repetăm greșelile și să creștem calitatea produsului.
Flexibilitatea, adaptabilitatea și cunoștințele sunt fundamentale. Lipsa lor este încă o problemă majoră în agricultură în Moldova. De aceea, fiecare congres, atelier sau vizită internațională devine un instrument vital pentru progresul nostru. Înțelegerea pieței, testarea tehnologiilor și cooperarea sunt cheia succesului în viticultură și pomicultură.
Varvara Mihov
Episodul 1: Provocările exportului și relațiile cu clienții
Am început să lucrez la Terravitis în calitate de agronom și contabil. După concediul de maternitate, am fondat împreună cu tata cooperativa Burlacu Fruct, preluând conducerea și responsabilitățile principale. În 2019, am început să mă ocup și de exporturi. Tot ce ține de relațiile cu clienții, procedurile vamale și comunicarea internațională, toate le gestionez eu. Activitatea este complexă și solicită multă răbdare: uneori un export se finalizează în câteva zile, alteori durează un an sau chiar mai mult, mai ales când e vorba despre piețe noi.
Pentru export, cunoașterea limbii engleze la nivel avansat este esențială. Fără asta, conversațiile merg greu.
În relația cu clienții, trebuie să ai intuiție și să poți analiza comportamentul lor. De exemplu, la o expoziție în Madrid, am observat o companie din Olanda care părea interesată să caute permanent clienți noi. La prima impresie părea promițător, dar după ce i-am cercetat mai bine și am vorbit cu alți colegi, am înțeles că aveau întârzieri la plăți. Experiența m-a învățat că trebuie să fii realist și să calculezi totul de mai multe ori înainte să faci un export.
Discuțiile cu importatorii se desfășoară fie la târguri, fie prin vizite directe la gospodăria și plantațiile noastre. Dăm prioritate celor care ne vizitează personal, deoarece trebuie să vadă producția și să ne cunoască. În cazul rețelelor mari de magazine, uneori putem încheia contracte online, dar tot analizăm fiecare detaliu cu atenție.
Episodul 2: Ambalaje, târguri și cursuri internaționale
Tot ce ține de ambalaje este la fel de complex: lăzile din lemn le comandăm din Spania și le asamblăm în Moldova, iar lăzile din carton sunt produse de o firmă locală, deoarece aparatul necesar costă peste 100.000 de euro și nu avem unul propriu. Comanda se face cu câteva zile înainte, astfel încât să fim pregătiți pentru solicitările clienților. Trebuie să fim mereu pregătiți pentru cerințele clienților, mai ales cele din Germania, unde lemnul este rar acceptat și costisitor.
Participăm de două ori pe an la târguri internaționale, iar pregătirea implică selecția companiilor, programarea întâlnirilor și pregătirea produselor. De exemplu, vizitele de studiu în Polonia și Croația ne-au ajutat enorm să înțelegem piețele externe și să dezvoltăm volume mari de export.
Am realizat rapid că succesul în export nu vine doar din muncă și experiență practică, ci și din pregătire profesională constantă. Am urmat mai întâi cursuri organizate de Camera de Comerț a Moldovei, în colaborare cu Camera de Comerț din Austria, care au durat trei luni și s-au încheiat cu examen. Apoi, am participat la vizite de studiu în Austria, unde am acumulat cunoștințe teoretice și practice despre piața internațională și relațiile cu clienții.
Ulterior, am continuat studiile prin cursuri de patru luni cu profesori din Olanda, aprofundând procedurile de export și managementul relațiilor internaționale. Anul trecut, un alt curs mi-a oferit ocazia de a repeta, analiza și consolida experiența acumulată în anii anteriori. Pentru eforturile depuse și proiectele prezentate, am primit și un grant nereimbursabil de 10.000 USD, care a susținut activitățile noastre de export.
Această pregătire m-a ajutat să înțeleg mai bine procedurile vamale, să analizez clienții și să gestionez relațiile comerciale cu răbdare și profesionalism. De fiecare dată când apare o oportunitate de export, aplic la programe și cursuri care pot aduce valoare adăugată, iar în paralel combin teoria cu experiența practică în teren.
Episodul 3: Lucrul în familie și organizarea activității
Lucrul în familie la noi este o regulă. La serviciu, putem fi severi, dar acasă suntem cea mai bună persoană. Comunicăm deschis și argumentăm fiecare decizie cu dovezi concrete. Totul este calculat și organizat, pentru că avem angajați care depind de deciziile noastre.
Importanța lucrului în echipă este esențială: fiecare membru al familiei își lasă orgoliul deoparte și contribuie la activități simple sau complexe, de la inventariere, numărarea strugurilor sau asamblarea ambalajelor, până la negocieri și exporturi internaționale. Totul se face pentru familie și pentru comunitatea din sat, iar comunicarea deschisă și colaborarea sunt cheia succesului.
