În producția de plante medicinale și aromatice, calitatea produselor este dată de conținutul în principii active. Cantitatea de principii active din plantă este amplasată de factori ecologici, de zonă de specii, de tehnologie, de valoare biologică a cultivatului și nu în ultimul rând, de modalități de procesare (prelucrare). Procesarea plantelor medicinale poate fi împărțită în două etape: procesarea primară și procesarea specifică.
Prelucrarea primară
Măsurile adecvate de prelucrare primară sunt dependente de materialele individuale. Aceste procese trebuie efectuate în conformitate cu standardele de calitate, regulamentele și normele legislative naționale și/sau regionale. Materia prima brută constând în plantele medicinale recoltate sau colectate, trebuie să fie descărcată și despachetată imediat după sosirea la instalația de prelucrare. Înainte de prelucrare, materia primă a plantelor medicinale trebuie protejată de ploaie, umiditate, precum și de orice alte condiții care ar putea cauza deteriorarea. Materia prima trebuie să fie expusă la lumina directă a soarelui numai în cazul în care există o necesitate specifică pentru acest mod de uscare.
Materialele pot fi stocate prin refrigerare, în borcane, în cuții cu nisip, sau utilizate și alte masuri adecvate de conservare enzimatică, imediat după recoltare/colectare și în timpul transportului utilizatorului final. Toată materia primă constând din plantele medicinale, care trebuie să fie verificate în timpul etapelor de prelucrare primară a producției, iar orice care nu corespunde produselor standardelor, impurităților trebuie eliminate mecanic sau manual, se arată în ghidul Tehnologului ii și în sactorul plantelor aromatice și. medicinale În contextul schimbărilor climatice.
Uscarea
În cazul în care materia primă este pregătită pentru utilizarea în formă uscată, conținutul de umiditate trebuie să fie menținute cât mai puțin posibil, pentru a reduce daunele produse de mucegai și alte infestări cu alte microorganisme.
Plantele medicinale pot fi uscate în mai multe moduri: în aer liber (la umbră); amplasate în straturi subțiri pe cadre de uscare, în camere de sârmă ecranate sau clădiri; la lumina directa a soarelui, daca este cazul; în cuptoare/ camere de uscare și uscătoare solare; la foc indirect; prin coacere; prin liofilizare; On cuptorul cu microunde; cu dispozitiv radiant în infraroșu. Uscarea plantelor medicinale trebuie făcută imediat după recoltare.
Uscarea se efectuează în strat subțire. Organele vegetale colectate se pot așeza pe rame de lemn cu site de sârmă sau tifon. Produsele vegetale recoltate pot fi așezate pe tifon, dar în cazul altor materiale se recomandă un strat suplimentar de hârtie (coală albă ideală).
Vârfurile florale și florile trebuie uscate cu mai multă atenție pentru a-și păstra culoarea. On cazul când uscarea părților vegetale colectate se face direct la soare, ele vor acoperi cu hârtie. Materialul pus la uscat, exceptând frunzele și florile, se întoarce zilnic, prin această operație evitându-se încingerea și înnegrirea lui, ceea ce ar determina o pierdere a cantității de principii active.
Practica a demonstrat că frunzele și florile pot fi socotite suficient de uscate când foșnesc la atingere, iar părțile subterane, ramurile și scoarțele se rup cu zgomot la îndoire.
Trebuie precizat că nu se usuce în același timp și în același loc (încărcarea sau pod) plante sau organe de plante medicinale puternice mirositoare cu altele lipsite de miros, deoarece acestea din urmă vor lua mirosul celor dintâi. De asemenea să nu se usuce plantele medicinale netoxice alături de cele toxice.
Cum se usucă rădăcinile?
După ce au fost pregătite, curățate și spălate, eventual tăiate, rădăcinile se pun la uscat, de preferință în uscătorii artificiale, însă în lipsa acestora, rădăcinile se pot usca, pe vreme frumoasă, în aer liber , ontinse la soare, pe rogojini sau. saci, ori în încăperi bine aerisite.
Rădăcinile sunt complet uscate atunci când, dacă sunt îndoite, se rup cu un zgomot sec. Atunci când rădăcinile se usucă în uscătorii artificiale, temperatura din încăpere va fi la început în creștere, iar către sfârșitul operațiunilor va deveni staționară. On nici un caz, temperatura nu trebuie să scadă, deoarece scăderea temperaturii provoacă mucegăirea rădăcinilor chiar în uscătorii.
Cum se usucă frunzele?
Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite (în poduri sau magazii), întinzându-se în straturi subțiri. Pentru a ușura plantelor medicinale să se facă în condiții cât mai igienice, se recomandă ca dușumeaua încăperii să fie acoperite cu hârtii curate.
Frunzele se pot usca și în aer liber, pe rame speciale, acoperite cu hârtie, pentru a se feri de acțiune directă a razelor solare, care le decolorează ușor. Ramele care servesc la uscare au dimensiunea aproximativă de 1 m lungime, 60 cm lățime și au părțile laterale confecționate din șipci, iar fundul din plasă de sârmă sau grătare de nuiele.
Înainte de a fi puse la uscat, frunzele, care eventual sunt lipite între ele, trebuie desfăcute, pentru a se evita înnegrirea lor. This operație se face prin vânturarea lor cu mâinile. Frunzele bine uscate atunci când sunt pierd elasticitatea, dacă sunt prinse între două degete, nervura mediană se rupe cu un zgomot specific.
Cum se usucă iarba?
Iarba se usucă în încăperi bine aerisite, întinsă în straturi subțiri, păstrând aceleași condiții de igienă ca și la frunze. Se poate usca și în aer liber, așezată pe rame speciale, acoperite cu hârtie, pentru a se evita decolorarea. Iarba este bine uscată atunci când pierde elasticitatea în așa fel, dacă este prinsă între două degete, se rupe ușor.
Cum se usucă florile?
Operația este dificilă și trebuie făcută cât mai repede, pentru ca florile să nu-și piardă culoarea naturală și să rămână întregi. On general, florile se usucă în poduri, întinse pe hârtii în straturi foarte subțiri. Se pot usca și în aer liber, eventual pe rame suprapuse, cu condiția să nu fie expuse direct razelor soarelui, care le decolorează.
Pentru a evita decolorarea, rama de deasupra se acoperă cu hârtie. Există totuși flori, cum sunt cele de soc și de lumânărică, care se usucă la soare, dar sub supraveghere. On timpul uscării, florile nu trebuie să atinse sau întoarse, deoarece aceste operații produc pătarea lor.
Cum se usucă fructele și semințe?
Fructele se usucă, de preferință, în uscătorii artificiale. Pe timp uscat și călduros se pot usca și în aer liber, întinse în straturi subțiri pe hârtii sau rame. Uscarea semințelor, operație mai puțin dificilă decât celorlalte părți din plantă, deoarece umiditatea lor este mică, se face în poduri sau în aer liber ; se recomandă a fi, din când în când, lopătate (întoarse).
Cum se usucă scoarțele?
De preferință, ușcarea scoarței se face în uscătorii artificiale. On lipsa acestora, pe timp frumos, uscarea se poate face și în aer liber. Scoarțele sunt considerate uscate, când se rup cu un zgomot sec.
Produsele obținute prin ușcarea plantelor în general trebuie să păstreze caracteristicile plantelor din care provin, adică să păstreze culoarea naturală, mirosul și gustul specific al plantelor, să nu aibă mucegai sau alte mirosuri străine. Totodată, se recomandă ca plantele să fie recoltate la timpul arătat (sfaturi pentru recoltarea plantelor medicinale) numai părțile sănătoase, neatacate de rugină sau insecte, să fie uscate și să păstreze în cele mai bune cu diții, să nu conțină alte părți din plante sau. corpuri străine.
Uscarea se poate face pe cale naturală, la soare sau la umbră, sau pe cale artificială. On timpul uscării produsul se întoarce pentru a evita decolorarea, încingerea și deprecierea calității. După uscare, produsul se sortează pe calități, se ambalează, se etichetează și se păstrează până la livrare. Florile și frunzele când sunt uscate foșnesc la atingere, iar rădăcinile se rup cu zgomot la îndoire.
Prelucrarea specifică:
Unele materii necesită prim procesare specifice pentru: crearea purității fiecărei parți folosite din plantă, reducerea timpului de uscare, prevenirea formării mucegaiului, apariția altor microorganisme și insecte, detoxifiere și îmbună tățirea eficacității terapeutice.
Practicile specifice comune de prelucrare includ preselecție, peeling-ul rădăcinii și rizomilor, fierberea în apă, tratarea cu abur, înmuiere, decapare, distilare, fumigație, prăjire, fermentare naturală, tratament cu var și tocare. Procedurile de procesare care implică alcătuirea anumitor forme, gruparea și uscarea specifică pot de asemenea avea impact asupra calității materialelor prime.
Limitele maxime de reziduuri, așa cum sunt stabilitate de către autoritățile naționale și/sau de autoritățile regionale, trebuie să fie respectate. Determinarea calității se face pe loturi, examinând-se (la probele ridicate) dimensiunea, culoarea, mirosul, corpuri străine, umiditatea și conținutul de principii active.
Ambalarea produselor din plante procesate
Ambalarea materiei prime vegetale se face diferențiat, în funcție de specie și de organul folosit, utilizând-se saci de panză sau de polietilenă, lăzi, cuții de tablă etc. De regulă, în saci de panză se ambalează florile, frunzele, fructele, semințele și rădăcinile. Produsele care pot fi presate (rădăcini, rizomi, părți aeriene, frunze) se tasează cu prese de balotat, apoi se ambalează în pânză de sac.
Organele care conțin principii active mai puțin stabile (ușor degradabile la soare și la lumină) se ambalează în saci de hârtie. On cutii de tablă (on interior cu strat de protectie) se ambalează frunzele degețel pulverizate, cornul secarei etc. 75. și norma internă care reglementează calitatea.
Păstrarea până la livrare se face în încăperi uscate și aerite, ferite de lumina soarelui și de mirosuri străine. Produsele toxice se păstrează în încăperi separate, indicându-se acest fapt prin marcaje și inscripții.
Depozitarea plantelor ambalate dezvoltat
După uscare și ambalare, depozitarea plantelor medicinale se face în camere pentru aceasta, deoarece numai astfel se poate asigura sau păstra a lor. Încăperea în care se depozitează plantele medicinale trebuie să aibă dușumele sau poate lemnoasă, să fie uscată și bine aerisită și să fie destul de mare, pentru ca plantele să poată fi așezate pe create și la oarecare distanță unele de altele. În încăperi umede, neaerisite, plantele se pot încinge sau mucegăi. Sacii, lăzile sau baloturile presate cu plante medicinale nu se vor așeza pe pământ sau ciment, ci pe grătare de scânduri, pentru a fi ferite de umezeală.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
