Tăierile la nuc se numără printre operațiunile obligatorii în livadă, iar această lucrare este esențială dacă dorim să obținem producție bună de nuci în toamnă. Alegerea momentului în care se execută operațiunea este foarte importantă. Tăierile la nuc trebuie făcute astfel încât pomii să nu sufere de pe urma rănilor cauzate de tăiere.
Când se fac tăierile la nuc
Tăierile la nuc sunt recomandate să se facă la începutul perioadei de vegetație, în faza de dezmugurit, deoarece rănile se închid mai repede. Pentru evitarea unei posibile uscări a ramurilor suport, scheletul care se înlătură se taie sub formă de cep (lung de 10-15 cm), care în timpul verii se usucă lent și închide rana complet.
Cum se taie nucul în funcție de soi
Soiurile cu fructificare terminală necesită mai multe tăieri pentru stimularea ramificării și eliminarea zonelor neproductive, în timp ce soiurile cu fructificare laterală necesită mai puține intervenții, nefiind indicat să li se modifice ramificarea naturală.
Dacă nu se execută tăieri de niciun fel, creșterea naturală realizează o dispunere etajată pe ax și la nivelul fiecărei ramificații, iar o dată cu apariția primelor flori femele apar modificări esențiale în aspectul general al pomilor.
Forme de coroane la pomii de nuc
Coroana potrivită se alege atât în funcție de înălțimea pomilor corelată cu distanța dintre rânduri, cât și în funcție de soi. Iată deci ce forme pot căpăta coroanele pomilor de nuc:
Coroana dirijată sub formă de ax vertical se folosește pentru soiurile de vigoare mijlocie cu fructificare mixtă (terminală și laterală), cu multe puncte de rodire pe ramuri (4-5), care au tendința naturală de forma un ax relativ viguros.
Pomii conduși cu act vertical prezintă un trunchi înalt de 1,8 – 2,0 m și un număr de 15-20 șarpante (schelete), formate natural (fără tăieri), dispuse în spirală în jurul axului, sub unghiuri mari de inserție.
Schema de formare a axului vertical constă în: suprimarea la plantare a mugurilor din partea mediană, suprimarea în anul doi, la sfârșitul iernii a ramurilor concurente axului, suprimarea în anul trei a ramurilor viguroase cu unghiuri mici de inserție și suprimarea în anul patru a lateralelor și a altor ramuri suplimentare. În anii cinci-șase se elimină progresiv șarapentele prea viguroase, care nu pot fi înclinate, iar cele arcuite puternic se aduc la nivelul unei creșteri anulae viguroase, pentru redresarea poziției lor. În final, axul vertical se se prezintă ca o coroană conică, bine structurată, care se apropie foarte mult de nucul crescăut fără tăieri, care asigură o fructificare precoce pe ramurile laterale inserate de-a lungul axului.
Coroana dirijată sub formă de vas întârziat se folosește în principal pentru soiurile cu fructificare terminală. Pomii de nuc conduși sub forma acestei coroane prezintă un trunchi înalt de 1,60 m, cu ax scurt și patru șarpante, inserate în spirală la distanța de 35-40 cm una de alta, fiecare șarpantă prezentând la rândul ei 4-5 subșarpante.
Formarea vasului întârziat constă în tăierea tulpinii în primul an primăvara, la înălțimea de 1,60 m, alegerea și scurtarea șarpanetlor la același nivel pentru uniformizarea creșterilor în anul doi, alegerea primei subșarpante în anul trei și completarea celorlalte subșarpante în anul patru.
Coroana dirijată sub formă de vas ax reprezintă o variantă a vasului întârziat folosită pentru densități mari de plantare cât și în plantațiile care se răresc după câțiva ani de producție. Inițial, această coroană se conduce cu ax vertical, ulterior însă aceasta capătă forma de vas datorită suprimării axului.
În primii ani de formare a coroanei, prezența axului este necesară pentru deschiderea naturală a unghiurilor de inserție a șarpantelor. Ulterior însă, când unghiurile de inserție capătă valori mari și poziția șarpantelor s-a consolidat, axul se suprimă.
Tipuri de tăieri la nuc
Nici tăierile la pomii de nuc nu sunt de un singur fel, existând trei tipuri de tăieri:
Tăierile de producție au în vedere realizarea permanentă a unui raport echilibrat între procesele de creștere și de rodire. Acestea se aplică în funcție de tipul de fructificare și în funcție de vârsta pomilor. La soiurile care fructifică terminal, tăierile urmăresc reînnoirea și amplificarea structurilor fructifere, iar la cele cu rodire laterală aducerea lemnului tânăr cât mai aproape de o structură permanentă.
La nucii tineri, cu fructificare terminală, tăierea în primii ani este slabă pentru a nu întârzia intrarea pomilor pe rod, fiind suprimate toate ramurile lacome din interiorul coroanei.
Tăierile de reîntinerire se fac după 3-4 ani de producție la ramuri de rod, înainte ca acestea să dea semne de îmbătrânire (creșteri mici terminale). Tăierea se face pe lemn matur și gros pentru a garanta astfel revigorarea creșterilor.
Tăierile de regenerare se aplică când coroanele pomilor se degarnisesc foarte mult și fructificarea periferică nu asigură decât 30-40% din potențialul de rodire al pomilor.
Pentru refacerea coroanei într-o structură nouă, se taie adânc în lemn de până la 8-10 ani activând mugurii dorminzi și stimulând capacitatea de lăstărire a pomilor.
