Creșterea iepurilor este o îndeletnicire veche și frumoasă, care datează încă din antichitate. Dacă la început aceștia erau crescuți doar pentru agrement, ulterior au devenit și o sursă de valorificare pentru carne și blană, căci la sacrificarea iepurilor se obțin produse secundare precum blănițe sau pielărie. Părul iepurilor se folosește la confecționarea pălăriilor de fetru. Chiar și “gunoiul” de iepure este un foarte bun îngrășământ pentru culturile vegetale.
Carnea de iepure de casă este bogată în proteine și substanță uscată, dar săracă în grăsimi. Datorită sărurilor minerale și a viteminelor pe care carnea de iepure le are, aceasta se recomandă în hrana copiilor, precum și a vârstnicilor, cât și a celor care suferă de probleme cardiovasculare.
Puii de iepure au un ritm de dezvoltare foarte intens, putând fi valorificați pentru carne la vârsta de 2,5 – 3 luni. O iepuroaică produce 60-70 kg/ carne pe an și o serie de produse secundare.
Rasele de iepuri se pot încadra în două tipuri principale: iepurele de vizuină (au o lungime corporală de circa 38-55 cm și o greutate de 1,3 – 2,5 kg.
Rutul are loc în perioada februarie-septembrie când produc 3-4 generații de pui), iepurele de câmp (este mai masiv, ajungând să cântăreasca si 4 kg. Împerecherea începe de obicei în februarie, dar dacă vremea este caldă, poate începe și în luna ianuarie. După o gestație de 40 zile, iepuroaicele fată 1-4 pui. Într-un sezon pot avea loc 3-4 fătări).
Iepurele a fost domesticit în urmă cu 3.000 de ani în Spania. După cucerirea ei de către romani, iepurii domestici s-au răspândit în toată Europa. Odataă domesticit, iepurele a fost crescut în condiții noi, fapt ce a contribuit la apariția unor mutante, cu însușiri utile omului. Prin selecție, creștere rațională și producție dirijată, omul a creat numeroase rase.
Creșterea iepurilor: sisteme de întreținere
Diferențierea sistemelor de întreținere a iepurilor de casă se poate realiza pe baza densității animalelor pe unitatea de suprafață, ritmului de reproducție, tipului de adăpost și de utilaj folosit.
Creșterea iepurilor de casă
În acest sistem de creștere, furajarea se face cu resurse vegetale din flora spontană. Se cresc în adăposturi simple (soproane, grajduri).
Cresterea în țarcuri (voliere), constă în întreținerea unei femele și a puilor ei sau a puilor înțărcați de la o femelă într-un țarc cu suprafața de 50-60 metri pătrați, limitat de garduri. Din țarc, iepurii au acces în cuiburi de lemn sau sub șoproane compartimentate corespunzător fiecărui țarc.
Suplimentar, față de iarba păscută din țarc, iepurilor li se administrează, în funcție de sezon, masă verde, fan, paie, coceni, suculente și concentrate. Adaparea se face în vase simple umplute manual sau în adăpători semiautomate.
Monta este dirijată, prin ducerea femelei în țarcul masculului.
Creșterea la sol a iepurilor (în harem) se realizează în grajduri sau șoproane cu pardoseală din pământ, compartimentate. În fiecare compartiment se cazează, în sistem harem, 6-10 iepuroaice și un iepuroi.
Pentru fiecare iepuroaică și puii ei se repartizează circa 20 metri pătrați. Iepuroaicele gestante sapă cuiburi subterane în care fată și își cresc puii. După ieșirea din cuib, puii se obișnuiesc cu hrana administrată adulților, respectiv masa verde, fân, suculente și concentrate.
Sistemul de creștere al iepurilor în regim semiintensiv
Acest sistem de întreținere, folosit pe scară largă în crescătoriile mici, de tip familial, constă în creșterea iepurilor în cuști individuale sau grupate în baterii, dispuse pe unul sau mai multe niveluri. Cuștile pot fi amplasate direct sub cerul liber, sub copertine simple, în șoproane sau în alte adăposturi existente în perimetrul gospodăriei.
Cele mai frecvente rase de iepuri pe care le regăsim la noi sunt: Alb neozeelandez, Alb termond, Roșcat neozeelandez, Alb danez, Chinchila, de Angora
Ce aspecte trebuie urmărite la o cușcă de iepuri:
- să protejeze iepurii împotriva intemperiilor;
- să nu permită accesul altor animale;
- să asigure un loc confortabil de odihnă;
- să nu se imbibe de urină, să fie ușor dezinfectate
Dimensiunile optime pentru realizarea cuștilor de iepuri, în functie de dimensiunea exemplarelor. Pentru rasele mari: 100 cm L x 60 cm A x 60 cm I.Pentru rasele mijlocii si Angora: 80 cm L x 60 cm A x 60 cm I Pentru rasele mici: 60 cm L x 60 cm A x 50 cm I.
Cum se cresc iepurii
La construirea cuștilor pentru iepuri trebuie să se aibă în vedere că adâncimea acestora să nu depășească 60 cm, în caz contrar crescătorul întâmpină dificultăți în curățarea cuștii și prinderea iepurelui.
Pardoseala cuștii este bine să fie realizată din lemn de esență moale, pentru a fi călduroasă. Astfel, se permite iepurelui să se sprijine cu toată talpa pe ea, fapt ce previne afecțiunile podale.
Hrănitoarele pentru iepuri – acestea pot fi simple (reprezentat de un vas de porțelan așezat pardoseala cuștii sau de un vas metalic) sau semiautomat (format dintr-un rezervor, care se umple cu nutreț concentrat sau granulat).
Adăpătorile folosite pentru creșterea iepurilor pot fi simple, confecționate din tablă, ceramică sau sticlă, ele trebuind să fie grele pentru a nu fi vărsate. Cele semiautomate constau dintr-o sticlă cu apă, fixată cu gura în jos, pe peretele din față al cuștii. Gura sticlei se dispune la circa 2 cm de fundul unui vas din care iepurele bea apă.
Cuibul de fătare are aspectul unei ladițe amplasată în cușcă sau pe un perete al ei. Cuibul poate fi construit din lemn, tablă, azbest, carton presat sau din sârmă. Dimensiunile cuibului sunt următoarele> 50-60 cm lungime, 30-35 cm lățime și 30 sau 35 cm înălțime.
Creșterea iepurilor în sistem intensiv
Cuștile etajate se folosesc frecvent în creșterea intensivă a iepurilor. În cadrul bateriilor acestea sunt dispuse pe 2-3 niveluri astfel că pardoseala cuștii ultimului etaj să nu depașească 150-165 cm de la sol. Planurile înclinate sunt folosite pentru dirijarea și colectarea dejecțiilor.
Se folosec de asemenea în creșterea intensivă a iepurilor și cuștile pe un singur nivel, montate pe fose profunde. Se confecționează din plasă de sârmă sudata și protejată împotriva coroziunii prin zincare. Înainte de populare, pe suprafața fundului fosei se așterne un strat de 10-15 cm de rumeguș.
Cușca de maternitate este compusă din cușca propriu-zisă, cuibul de fătare, instalația de adăpare și hrănitor. Cușca de tineret este destinată cazării iepurilor tineri, de la înțărcare până la vârsta de sacrificare sau de introducere la reproducție.
Acumularea și evacuarea dejecțiilor
Sistemul care se va utiliza la creșterea iepurilor, este strâns legat de modul de creștere și efectivele rulate. Acest lucru se poate realiza prin acumularea dejecțiilor în fose profunde și evacuarea lor după 2-3 ani de la poluare sau prin acumularea și evacuarea zilnică sau la 2-3 zile.
Indiferent de metodă, trebuie de avut în vedere că 100 de femele produc zilnic 35-40 kg crotine tari și 70-80 litri de urină, ceea ce corespunde unui volum de 105-110 dm cubi, când dejecțiile sunt eliminate zilnic și 70-80 dm cubi după decantarea urinei.
Ce climat trebuie oferit iepurilor pentru o creștere sănătoasă
Modificările bruște ale factorilor de mediu (temperatura, umiditatea, lumina, ventilația), precum și alte zgomote bruște și de intensitate ridicată, constituie pentru iepure factori de stres puternici. Aceste lucruri pot declanșa probleme cardiace și de altă natură iepurilor.
Dacă temperatura va fi sub 10 grade Celsius, pot apărea boli digestive și respiratorii la iepuri și de asemenea se diminuează capacitatea de reproducție. La temperaturi de peste 20 grade Celsius, apetitul și ritmul de creștere ale iepurilor se micșorează.
Astfel, temperatura optimă la nivelul cuștilor este de 17-19 grade Celsius, iar în cuibul de fătare de 30-32 grade Celsius. Pentru iepuri, umiditatea relativă de confort este de 65 – 80%, nivel posibil de realizat chiar și fără aportul unor instalații speciale. De asemenea, curenții de aer nu trebuie să fie foarte puternice, deoarece afectează și ei sănătatea iepurilor.
Lumina – Pentru iepuri, lumina constituie un factor de mediu indispensabil, prin rolul sau biotrop, de influențare a funcțiilor biologice. Pentru femelele de reproducție, o perioadă constantă de 16 ore de lumina și 8 ore de întuneric pe zi, cu o intensitate de 3-4 W / m2, permite un grad ridicat de acceptabilitate a masculilor.
Tineretul femel de reproducție întreținut la un program de lumină de 8-10 ore pe zi, cu 4-8 zile înainte de prima montă va fi trecut brusc la un program de 16 ore lumina pe zi, în acest mod facilitându-se realizarea primei împerecheri.
La masculi, un program ideal de lumină ar fi de 10 ore lumină și 14 ore de întuneric, cu o intensitate de 2 W/ metru pătrat.
Alimentația iepurilor
Iepurele consumă hrană zilnică în 70-80 tainuri. La fiecare tain, care durează 1-3 minute, ingeră 1-4 grame furaj. Principalele furaje care pot fi folosite la hrănirea iepurilor: raigras englezesc, lucernă, trifoi roșu, porumb, rapidată, frunze și colete de sfeclă de zahăr, proaspete, sfeclă furajeră, morcovi. Ca și concentrate se pot utiliza: porumb, orz, ovaz, grâu furajer, sorg, mazăre, soia, șrot de soia, turte de soia, tarâțe de grâu, melasă, făine de carne.
Furajele verzi, în structura rațiilor, pot reprezenta între 50-100 %. Adulții pot consuma 800-1.800 grame pe zi, iar tineretul de reproducție 350-450 grame pe zi între 2 și 3 luni, 500-700 grame pe zi între 3-4 luni și 700 – 1.000 grame pe zi între 4-5 luni.
Morcovul poate fi administrat zilnic în cantități de 300-400 grame la iepuroaicele în gestație, de 400-600 grame la cele în lactație și de 200-500 grame la tineret.
Necesarul de apă pentru iepurii crescuți în sistem intensiv este pentru femele gestante și masculi de 0,7 l pe zi, individ și pentru femele lactante și puii lor de 1,5 l pe zi pe femelă cu puii ei, tineret 29 – 80 zile de 0,4 litri pe zi pe individ.
Prepararea nutrețurilor
În cazul preparării furajelor prin mărunțire și amestecare pentru creșterea iepurilor, trebuie de avut în vedere:
- nutrețurile celulozice (fân, paie) se macină la dimensiunea 7-10 mm
- grăunțele de cereale, sursele proteice și sarea se vor măcina înainte de omogenizare
- după măcinare, componentele furajere se dozează conform recomadărilor
- omogenizarea se face timp de 5-8 minute
Prepararea nutrețurilor prin granulare reprezintă un proces mecanic de compactare a sortimentelor furajere. Rețeta pentru iepuri de reproducție va fi compusă din: orz 7%, ovaz 16%, făină de grâu 10,4%, șrot de floarea-soarelui 10%, șrot de soia 6,3%, tărâțe de grâu 8%, făina din paie de grâu 10%, făină de lucernă 26%, premix colină 1,2%, carbonat de calciu 0,4%, fosfat dicalcic 1,5%, sare 0,2%, grăsime stabilizată 1%, vitamine 2%.
Hrănirea iepuroaicelor gestante. De exemplu, vara, cerințele nutritive sunt următoarele: 600-700 grame de nuțret, verde, până la 50 de grame grăunțe de cereale (orz, grâu, furajer), 20-50 grame concentrate industriale (tărâțe de grâu, turte de soia), la care se adaugă suplimentul mineral.
Iarna, cantitățile administrate sunt 125-175 grame fibroase, 100 grame sfeclă sau 100-150 grame morcovi, 30-40 grame grăunte de cereale sau șroturi și supliment mineral.
Monta la iepuri
Momentul efectuării montei este dependent de cel al depistării femelelor în călduri. Cele mai intense călduri la iepuroaică se manifestă după fătare la 1-3 zile, la 9-12 zile și la 28-30 zile. Semnele perioadei de estru (împerechere) sunt: neliniștire, se agită în cușcă, răscolesc așternutul, își smulg părul de pe abdomen, fac cuib, stau întinse. Monta este indicat să se realizeze în liniște, pe timp răcoros, dimineața sau seara. În crescătoriile de tip intensiv se asigură un raport între masculi și femele de 1:9.
⚡Urmărește știrile Agroexpert -> pe Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
