Sarea de Himalaya: cristale miraculoase sau risipă de bani?

Articole

Sarea de Himalaya este catalogată ca fiind mult mai mult decât un condiment banal pe care îl utilizăm în preparatele culinare. Fie că este folosită în scopuri culinare, terapeutice sau cosmetice, numărul și varietatea proprietăților atribuite sării roz de Himalaya par a fi nesfârșite. Având în vedere capacitatea sa de a întării oasele și chiar de a îmbunătăți circulația, sarea roz din Himalaya pare a fi nimic mai puțin decât un mineral minune.

Din păcate, așa cum este adevărat pentru atâtea lucruri din viață, ceea ce sună prea bine, nu este adevărat. Iar sare de Himalaya nu pare să facă excepție.Are sare de Himalaya mai multe proprietăți nutritive?

În ciuda faptului că este considerată „pură”, culoarea roz definitorie a sării de Himalaya se datorează de fapt prezenței unui număr mare de impurități conținute în cristale. În timp ce aceste minerale contribuie la atracția estetică a condimentului, există puține dovezi științifice care să susțină afirmațiile miraculoase cu privire la proprietățile sale de sănătate și vindecare.

Deși este corect să spunem că sarea conține minerale esențiale pentru sănătatea noastră, rămâne încă neclar dacă sarea de Himalaya este o sursă atât de valoroasă de nutrienți.

Să luam exemplul zincului, un micronutrient esențial găsit în sarea Himalaya. Deficitul de zinc poate duce la o serie de simptome, inclusiv alopecie și imunitate redusă.

Aportul zilnic recomandat pentru zinc este de 11 mg pentru bărbați și 8 mg pentru femei. Sarea de Himalaya conține aproximativ 2,38 mg de zinc pe kilogram de sare. Având în vedere varietatea de alimente care conțin mineralul în cantități mult mai mari (inclusiv carne de vită, fasole, semințe și cereale îmbogățite pentru micul dejun), par să existe câteva modalități mai ușoare de a atinge necesarul zilnic recomandat fără a fi nevoie să consumați 3 kg sare pe zi.

Spre deosebire de sarea alba convenționlă, granulele de Himalaya nu conțin un nutrient esențial, iodul. În cazul sării tradiționale, pe langă clorura de sodiu, mulți producători de sare adaugă și iod.Iodul este un mineral alimentar necesar pentru producerea hormonilor tiroidieni. O deficiență, care se prezintă de obicei ca o glandă tiroidă umflată, cunoscută sub numele de gușă, poate avea consecințe grave, inclusiv tulburări ale neurodezvoltării.

La nivel global, două miliarde de persoane consumă cantități insuficiente de iod în fiecare zi, peste 50% din locuitorii Europei continentale suferind deficiențe ușoare.

La începutul secolului al XX-lea, multe guverne și oficiali din domeniul sănătății, în încercare de a aborda cea mai comună problemă endocrină din lume, au decis că sarea va fi suplimentată cu iod, nivelurile acceptate fiind de 30 mg de iod pe kilogram de sare.

Deși iodul este unul dintre cele 84 de componente revendicate ale sării de Himalaya, acest mineral este prezent în cantități extrem de mici.

Merită să plătim mai mult pentru sarea de Himalaya?

În ciuda faptului că este de aproximativ 20 de ori mai scumpă decât sare convențională și fără îndoială este mai plăcută din punct de vedere estetic, există puține dovezi care să sugereze că sarea de Himalaya conferă orice beneficiu suplimentar sănătății, în comparație cu sarea de masă obișnuită.

Mai mult, având în vedere recomandările Organizației Mondiale a Sănătății pentru aproape toate populațiile de pe glob pentru a-și reduce aportul zilnic de sodiu, – indiferent dacă este din soiul himalayan sau altfel – consumul unei cantități mari ar putea să ne facă mai mult rău decât bine.

⚡Urmărește știrile Agroexpert -> pe Telegram!

Источник: ecoferma.ro
обратно к списку