În afară de bolile produse de agenţii fitopatogeni, viţa-de-vie este atacată an de an de o serie de dăunători, care pot produce pagube însemnate, dintre care unii sunt consideraţi a fi foarte periculoşi.
ACARIENII
Dăunătorii din această clasă sunt artropode, la fel ca şi insectele, de care se diferenţiază prin lipsa aripilor şi antenelor şi prin existenţa a patru perechi de picioare în stadiul de adult. Această clasă cuprinde specii fitofage foarte importante prin pagubele pe care le produc.
Acarianul galben al viţei-de-vie - Eotetranychus carpini
Ordinul Acari, familia Tetranychidae Femela are corpul oval-alungit, de culoare gălbuie, cu pete mici, închise pe marginile părţii dorsale, pe spate are 7 rânduri de perişori, cu lungimea corpului cuprinsă între 0,30 şi 0,40 mm. Forma de iarnă are corpul de culoare galben-limoniu, fără pete. Oul este sferic, lucios şi incolor, iar larvele şi nimfele sunt gălbui.
Iernează ca femelă adultă sub scoarţă, pe frunzele căzute sau pe resturi de plante. Primăvara se instalează pe muguri, apoi pe frunze, pe partea inferioară a lor, în jurul nervurilor. După o perioadă de 8-10 zile de hrănire, are loc depunerea ouălor, fază ce corespunde cu apariţia lăstarilor. Ponta durează în medie 20-30 de zile, succedându-se astfel 5-6 generaţii pe an.
O generaţie durează între 22 şi 30 de zile. Perioadele secetoase şi călduroase favorizează apariţia unor densităţi mari de acarieni, care pot produce pagube importante. Pe faţa superioară a frunzei apar pete de culoare roşie la soiurile cu struguri roşii şi de culoare cenuşie la soiurile cu struguri albi, petele pot cuprinde întreg limbul în cazul unui atac puternic, frunzele cad prematur, ca atare strugurii şi coardele nu se coc.
Acarianul roşu al viţei-de-vie - Panonychus ulmi Koch san. - Tetranychus ulmi Koch
Ordinul Acari, familia Tetranychidae Iernează ca ouă depuse în crăpăturile scoarţei, ecloziunea făcându-se în faza degajării primelor frunze. Oul este sferic, uşor turtit, ornat cu şanţuri radiale şi are un peduncul de culoare albă. Larvele au culoarea portocalie, până la roşubrun, cele apărute din oul de vară fiind galben-portocalii până la roşu-deschis.
Acarianul dezvoltă până la şapte generaţii pe an, în funcţie de condiţiile meteo. Femela are corpul oval, de culoare galben închis până la roz închis, de 0,36-0,53 mm lungime.
Acarianul (păianjenul) comun - Tetranychus urticae Koch
Ordinul Acari, Familia Tetranychidae Femela, formă de vară, are corpul ovoid, verde-gălbui, cu pete mai închise pe partea dorsală. Lunginea corpului este de 0,45-0,52 mm. Forma de iarnă este portocalie şi mai mică, 0,30-0,36 mm.
Masculul este mai mic şi alungit. Oul este sferic, gălbui, larva este verde-gălbuie, nimfa seamănă cu femela de vară, dar este mai mică. Iernează ca femelă sub scoarţa exfoliată a butucilor.
La încheierea perioadei preovipozitare, depune 40-100 de ouă, incubaţia durând între 4 şi 8 zile. Se pot succeda 7-9 generaţii pe vară.
Erinoza viţei-de-vie - Eriophthyes vitis (PGST.) Nalepasin
Ordinul Acari, familia Eriophydae Iernează în stadiu de adult sub solzii mugurilor, la baza coardelor, în crăpăturile scoarţei, părăsind locul de iernare primăvara timpuriu, instalându-se pe muguri, unde încep procesul de hrănire. Ca urmare a atacului, perii cuticulari se hipertrofiază şi se brunifică, apărând astfel pete neregulate, pâsloase, unde trăiesc şi se înmulţesc acarienii, care au corpul viermiform şi de dimensiuni microscopice.
Pe partea superioară a frunzei apar băşicări ale limbului, care se necrozează în timp. În faza de desfrunzit femelele încep depunerea ouălor, larvele apărând când lăstarii au 4-5 frunzuliţe.
În cazul unor atacuri puternice se observă stagnarea creşterilor şi avortarea florilor. Acarianul dezvoltă 5-6 generaţii pe an, care în general nu afectează producţia, scrie Agrimedia.
Acarioza viţei-de-vie - Phyllocoptes vitis Nal.
Ordinul Acari, familia Eriophydae Este considerat a fi cel mai păgubitor acarian care atacă viţa-de-vie. Femela are corpul viermiform, de culoare alb-gălbuie, cu lungimea de 0,14-0,16 mm, cu numeroase dungi transversale paralele cu partea posterioară a corpului. Oul este sferic, albicios.
Iernează alături de specia Eriophyes vitis, în stadiul de femelă adultă, sub solzii mugurilor de la baza coardelor şi în crăpăturile scoarţei. Hrănirea începe primăvara foarte timpuriu, lăstarii se atrofiază, internodurile se scurtează şi inflorescenţa avortează. Într-o perioadă de vegetaţie se pot succede 3-4 generaţii. Frunzele atacate se încreţesc, capătă o culoare brună şi se usucă. Atacul este periculos la viţele tinere, mai ales pe timp rece şi ploios.
Combatere - pentru majoritatea acarienilor combaterea este asemănătoare ca moment de aplicare şi ca acaricide utilizate. La apariţia primelor frunzuliţe se recomandă efectuarea unui prim tratament, al doilea repetându-se când lăstarii au 5-10 cm lungime. Avertizarea tratamentelor se face atunci când este depăşit PED (pragul economic de dăunare).
La acarieni, PED este stabilit la 15 acarieni pe lăstăraş şi la o medie de 2-3 acarieni pe frunză până la înflorit, iar după înflorit la o densitate de 4-6 acarieni pe frunză. Ca produse se recomandă folosirea acaricidelor din grupe diferite de substanţe pentru prevenirea fenomenului de rezistenţă indicate de specialiştii fitosanitari judeţeni.
INSECTELE
Denumite şi hexapode, deoarece au trei perechi de picioare, insectele constituie numărul cel mai mare de dăunători la viţa-de-vie.
Tripsul viţei-de-vie - Anaphothrips vitis Priesner
Ordinul Thysanoptera, familia Thripidae În cazul unui atac puternic frunzele pot să se usuce. Femela are lungimea corpului de 1-1,2 mm, de culoare galbenă, iernează ca stadiu de larvă sub scoarţa butucilor, gradul de atac fiind influenţat de condiţiile meteo (fiind favorizat de uscăciune). Poate avea de la 2 la 5 generaţii pe an.
Combaterea - în cazul unui atac puternic se pot aplica tratamente cu produse organofosforice.
Filoxera - Phylloxera vastratix, san. Phylloxera vitifolii Fitch
Ordinul Homoptera, familia Phylloxeridae Prezintă în evoluţia ei două cicluri biologice foarte disticte, unul complet, pe viţele americane sau pe hibrizii producători direct, şi unul incomplet, pe viţele europene. Pe viţele europene forma radicicolă este mai păgubitoare şi a determinat trecerea la altoirea pe portaltoi americani rezistenţi la filoxera. Dezvoltă 5-7 generaţii de forme galicole şi 5-6 generaţii de forme radicicole.
Iernează ca ou pe scoarţă sau ca formă radicicolă pe organele subterane ale plantelor. Pe portaltoi se înregistrează forma galicolă, care prezintă importanţă deoarece stânjeneşte vegetaţia, reducând astfel calitatea butaşilor portaltoi cu 10-20%.
Combatere - forma radicicolă se combate prin altoirea pe portaltoi rezistenţi, iar forma galicolă se combate prin adunarea frunzelor cu gale şi arderea lor şi prin aplicare de tratamente la portaltoi cu insecticide cloroderivate sau organofosforice.
Păduchele lânos al viţeide-vie - Pulvinaria vitis L. san. Lecanium vitis Sign.
Ordinul Homoptera, familia Coccidae (Leconiidae) Are o singură generaţie pe an, este specie polifagă, atacă mai multe specii, se înmulţeşte pe cale sexuată, accidental partenogenetic. Adulţii apar de regulă la începutul lunii august, împerecherea având loc la sfârşitul lunii, după 3-4 săptămâni făcându-şi apariţia cele două sexe.
Femelele se fixează de regulă pe coardele groase ale butucului, unde şi iernează. Ouăle sunt depuse în saci ovigeri albi, care sunt foarte uşor observaţi în plantaţie, în formă de colonie. Larvele se fixează pe dosul frunzelor, hrănindu-se cu sevă.
Combatere - în timpul repausului vegetativ se fac tratamente pentru reducerea numărului de indivizi, începând de toamna târziu şi până primăvara, iar în timpul perioadei de vegetaţie se pot face tratamentele indicate de specialiştii fitosanitari judeţeni.
Păduchele ţestos al prunului - Eulecanium corni Bche., san. Lecanium corni Bche.
Ordinul Homoptera, familia Coccidae (Lecaniidae) Femela are corpul oval-rotund, bombat dorsal, de culoare brun-roşcată şi prezintă dungi mai închise la culoare şi o carenă mediană evidentă. Lungimea este de 4-6 mm, lăţimea de 2-4 mm. Are o singură generaţie pe an în condiţiile din România, iernează ca larvă de vârsta a doua, având corpul acoperit cu un strat subţire de ceară, pe coarde şi butuci.
Primăvara stratul de ceară se dizolvă, larvele migrează pe lăstari, unde se fixează în colonii şi încep să se hrănească intens. Diferenţierea în masculi şi femele are loc la sfârşitul lunii aprilie. Depunerea ouălor se face sub scutul lor, larvele apărând la mijlocul lunii iunie, migrează pe dosul frunzelor, se fixează de-a lungul nervurilor şi încep să se hrănească sugând seva.
Ca urmare a atacului, butucii sunt slăbiţi, pe frunze şi lăstari se instalează fumagina, care măreşte pagubele produse de păduchii ţestoşi. Combaterea este asemănătoare cu cea a păduchilor lânoşi.
Cărăbuşii viţei-de-vie - Cărăbuşul de mai - Melolontha melolontha L., Cărăbuşul marmorat - Polyphylla fullo9 L., Cărăbuşelul verde alviţei de vie - Anomala solidă Er.
Ordinul Coleoptera, familia Scarabeidae Au, în general, generaţie la 3-4 ani, iernează ca larvă şi adult în sol, adulţii apărând în primăvară. Larvele atacă rădăcinile, iar adulţii frunzele, pe care le rod.
Combatere - pentru combaterea larvelor din sol se recomandă efectuarea de arături adânci în toamnă şi săparea repetată a solului în perioada de vegetaţie. La invazii foarte puternice se recomandă aplicarea de insecticide la sol.
Țigărarul - Bycticus betulae L.
Ordinul Coleoptera, familia Attelabidae Adulţii au culoarea verzuie cu reflexe metalice, au lungimea corpului de 5,5-5,9 mm şi atacă în lunile mai şi iunie. Insecta are o singură generaţie pe an şi iernează ca adulţi în sol. Adulţii se hrănesc cu frunzele de viţă-devie, femela făcând o tăietură la baza peţiolului, retezându-l numai pe jumătate, frunza se lăsă în jos, veştejindu-se.
După ce aceasta s-a veştejit, femela depune în ea câte un ou şi, cu ajutorul picioarelor, îndoaie marginea şi o răsuceşte ca pe o ţigară. Pe măsură ce frunza este răsucită, femela depune până la şase ouă. Marginea frunzei este lipită cu o secreţie, care în contact cu aerul se întăreşte. În anii cu atac puternic poate produce defolierea butucilor, invaziile mari ducând la scăderea producţiei de struguri şi la stânjenirea formării mugurilor de rod pentru anul următor.
Combatere - se recomandă ca ţigările să fie adunate şi arse, iar în cazul unui atac puternic se recomandă aplicarea de tratamente cu produse organofosforice la începutul apariţiei insectelor.
Pirala sau molia viţeide-vie - Spparganothis pilleriana Den et Schiff
Ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae Insecta are o singură generaţie pe an. Hibernează ca larvă neonată în cocon mătăsos, sub scoarţa sau în crăpăturile butucului. La sfârşitul lunii aprilie, larvele migrează pe frunze, transformarea în pupe făcându-se la începutul lunii iunie, în cuiburi făcute din frunzele atacate. După 9-12 zile apar fluturii, care au un zbor crepuscular şi nocturn. După împerechere, femelele depun 7-30 de ouă, iar larvele care apar nu se mai hrănesc, ci migrează sub scoarţă, unde iernează într-un cocon.
Fluturii au aripile anterioare de culoare galbenă cu o maculă bazală şi trei benzi transversale brune, iar cele posterioare sunt mai mici, cenuşii şi cu franjuri pe margini, având o anvergură de 25-30 mm. Larva are corpul de culoare verde-negricioasă şi cu numeroase proeminenţe prevăzute cu peri largi, lungimea ei fiind de 25-30 mm.
Atacul la viţa-de-vie este diferenţiat: larvele în primele vârste atacă mugurii şi frunzele la începutul formării; cele de vârsta a II-a şi a IV-a rod frunzele de la baza lăstarilor, iar cele de vârsta a V-a atacă boabele pe care le rod. Atacul are loc în vetre, pe terenuri joase, umede şi cu vegetaţie abundentă.
Combatere - în focare izolate se recomandă strângerea şi distrugerea scoarţei exfoliate de pe butuci, iar în zonele cu invazii se recomandă ca înainte de umflarea mugurilor să se aplice un tratament cu substanţele indicate de specialiştii fitosanitari judeţeni.
