Începând cu anul 2021, am intrat în „deceniul de acțiune” – ultima noastră șansă de a atinge Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU înainte de termenul limită pentru 2030. Nerespectarea acestui termen ar putea provoca un lanț ireversibil și devastator de evenimente climatice.
Secretarul executiv adjunct al ONU pentru schimbările climatice, Ovais Sarmad, s-a referit la 2020 drept „un an critic” în atenuarea climei. El a subliniat, de asemenea, că de la semnarea Acordului climatic de la Paris, schimbările climatice au devenit o situație de urgență „deplină”. Din cauza naturii cumulative a încălzirii globale, chiar și o oprire imediată a emisiilor nu ar duce la o inversare imediată a tendinței distructive.
Un raport al UNEP din decembrie 2020 a confirmat că lumea se află în prezent pe calea încălzirii de 3 grade până la sfârșitul secolului. Aceasta este de două ori suma maximă „optimă” stabilită în Acordul de la Paris. Cu doar 10 ani rămași pentru a limita impactul deplin și catastrofal al schimbărilor climatice, 2020 a reprezentat o oportunitate cheie pentru guvernele lumii de a lua măsuri decisive și eficiente.
În timp ce oamenii din întreaga lume se luptă cu pandemia COVID-19, mulți au cunoscut și efectele din ce în ce mai semnificative ale schimbărilor climatice. În 2020 s-au înregistrat incendii grave în Australia și SUA și inundații în China, India și Pakistan. A fost un sezon de uragane record în Atlantic. Culturile agricole au fost distruse, iar secetele devastatoare și lipsa de apă s-au manifestat în aproape toate regiunile lumii.
O mare parte a planetei a simțit sau a văzut impactul schimbărilor climatice într-o formă sau alta, dar evidențiază și diferențele de bogăție din întreaga lume. Țările și comunitățile care au simțit cel mai mare impact – și sunt cele mai vulnerabile la efectele viitoare ale schimbărilor climatice – sunt cele care se confruntă deja cu sărăcia.
Țările care fac parte din categoria celor „Cinci Mari Puteri”, membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite – SUA, China, Rusia, Franța și Marea Britanie – sunt printre cel mai bine pregătite pentru strategiile de atenuare a incalzirii globale. China, SUA și Federația Rusă sunt, de asemenea, trei dintre primii patru emițători de CO2. Ca urmare, acestea necesită revizuirea urgentă a infrastructurii.
În SUA, una dintre cele mai semnificative schimbări promise de președintele ales al SUA, Joe Biden, și de vicepreședintele ales, Kamala Harris, este angajamentul lor de a se alătura Acordului de la Paris. Guvernul lui Biden va organiza un summit climatic la începutul anului 2021, în termen de 100 de zile de la preluarea mandatului. El își propune să se alăture acordului în prima zi a președinției sale.
Planul climatic al lui Biden își propune să abordeze pe deplin combinația dintre schimbările climatice și inegalitatea economică. Acesta își propune ca până în 2050 să realizeze o economie sustinută 100% din energie verde și emisii nete zero. Potrivit unui raport recent al Universității Princeton, există mai multe căi realiste pentru SUA pentru a atinge ținta de neutralitate a emisiilor – dar numai atâta timp cât guvernul investește în infrastructură durabilă cât mai curând posibil.
China este principalul producător de tehnologii bazate pe energie verde – de la mașini electrice până la panouri solare. În septembrie, președintele Xi Jinping a anunțat obiectivul ambițios al emisiilor de vârf până în 2030 și al neutralității carbonului până în 2060. Până în prezent, țara nu a reușit să se angajeze în îndeplinirea obiectivelor pe termen lung bazate pe emisii. Dar, deși anunțul surpriză a fost binevenit, rămâne de văzut cum va fi realizat.
China este în prezent principalul emitent de emisii de CO2. Acest lucru este generat atât de populația sa numeroasă, cât și de creșterea economică rapidă. Angajamentul Chinei față de neutralitatea carbonului nu are sugestii detaliate cu privire la modul în care aceste obiective vor fi de fapt atinse.
Situația actuală nu este promițătoare. China contribuie cu aproximativ 28% din emisiile mondiale de CO2 cauzate de om (urmate îndeaproape de SUA). Climate Action Tracker evaluează performanța Chinei în ultimul an ca fiind „extrem de insuficientă”, subliniind în mod specific dependența națională de industria cărbunelui.
Vorbind la Forumul materiilor prime rus-germane, viceprim-ministrul rus (și fost ministru al energiei) Alexander Novak a anunțat planurile pentru ca Rusia să devină „lider mondial în producția și exportul de hidrogen” până în 2035. Guvernul își propune să utilizeze vaste resurse naționale de combustibil, tehnologie nucleară și expertiză științifică pentru a atinge acest obiectiv.
Potrivit lui Novak, Rusia intenționează să eficientizeze producția de hidrogen din gaz natural folosind energie nucleară. În plus, va dezvolta alte tehnici cu conținut scăzut de carbon pentru a produce și recolta hidrogen. În prezent, Rusia nu intenționează să pună capăt contribuției la schimbările climatice înainte de sfârșitul secolului. De asemenea, își extinde în mod agresiv producția de gaze arctice. Această industrie contribuie atât la creșterea temperaturilor globale, cât și la distrugerea semnificativă a habitatelor regionale și a mediului.
În 2019, Franța s-a angajat să reducă consumul de combustibili fosili cu 40% înainte de 2030. De asemenea, s-a angajat să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Acest plan include restricții stricte privind emisiile pentru ultimele sale patru centrale de cărbune, oprindu-le efectiv începând cu 2022. Cu toate acestea, îndeplinirea tuturor obiectivelor sale – inclusiv a unor obiective mai largi, cum ar fi o economie circulară până în 2025 și emisii zero de carbon până în 2050 – prezintă o provocare mai mare.
În prezent, Climate Action Tracker evaluează performanța Marii Britanii drept „insuficientă”, subliniind lipsa angajamentelor puternice pentru o redresare ecologică de la COVID. Cu toate acestea, guvernul a făcut mai multe anunțuri semnificative legate de climă în ultimele săptămâni ale anului.
La sfârșitul lunii noiembrie, politicianul conservator și cancelarul Fiscului, Rishi Sunak, a anunțat că rapoartele privind riscurile climatice ar putea deveni obligatorii pentru toate companiile mari în următorii cinci ani. Iar în decembrie, prim-ministrul Boris Johnson a anunțat sfârșitul definitiv al sprijinului direct acordat de guvern sectorului energetic bazat pe combustibili fosili de peste mări.
Marea Britanie ar putea vedea, de asemenea, o interdicție completă a vânzării de mașini noi pe benzină și diesel începând cu 2030. În plus, guvernele locale se pregătesc pentru interdicții și restricții regionale privind motorina. Guvernul britanic și-a lansat în cele din urmă „planul în 10 puncte” de a ajunge net-zero, tot în noiembrie. Aceasta include avansarea producției eoliene în largul mării, protecția mediului – și tranziția la vehiculele cu emisii scăzute și transport public ecologic.
Conform planului, efectul cumulativ al celor 10 puncte ar putea reduce emisiile din Marea Britanie cu 180 de milioane de tone de dioxid de carbon echivalent între 2023 și 2032 – o sumă egală cu scoaterea de pe șosea a tuturor mașinilor de astăzi timp de aproximativ doi ani.
Alte politici și promisiuni climatice notabile
„Cele cinci mari țări” care formează Consiliul de Securitate al ONU nu au fost singurele națiuni care au făcut modificări recente semnificative în politica lor climatică.
- În martie 2020, emisiile de gaze cu efect de seră din Japonia au scăzut cu 2,7%, până la un nivel record. Premierul Yoshihide Suga a anunțat recent ținta neutralității carbonului până în 2050.
- Suedia și Danemarca s-au clasat pe locul al patrulea și, respectiv, pe locul șase, în raportul CCPI din 2021 (care analizează și evaluează 57 de țări și Uniunea Europeană în funcție de performanțele lor în materie de protecție climatică). Premierul canadian Justin Trudeau a majorat taxa națională pe carbon pentru a reduce emisiile totale.
- Lucrând cu National Geographic, Climate Action Tracker a evidențiat mai multe țări drept „vârf de clasă” pentru acțiunile climatice în 2019. Marocul și Gambia sunt singurele două țări din lume cu planuri climatice conforme cu limitarea încălzirii la 1,5 grade. Ambele țări continuă să investească în energii regenerabile, cum ar fi energia solară. Gambia, în special, ia măsuri decisive pentru a-și păstra pădurile, mangrovele și savanele.
- India continuă să investească mai mult în energie regenerabilă decât în combustibili fosili. Țara își propune ca până în 2030 să genereze 40% din puterea sa prin surse regenerabile. Progresul său este atât de rapid încât poate fi necesară o țintă sporită.
- Costa Rica își propune ca 100% din producția sa de energie electrică să fie regenerabilă până în 2021, iar în 2018 a ajuns la 98%.
În cele din urmă, investițiile în energie regenerabilă sunt cruciale. Guvernele trebuie să se asigure imediat că obiectivele climatice sunt susținute cu acțiuni legislative și infrastructurale decisive pentru a atenua cu succes schimbările climatice și a evita fenomenul de greenwashing.
⚡Urmărește știrile Agroexpert -> pe Telegram!
